(Gazeta Sporturilor)
Maria Andrieş
“Sînt sigur că şi-a băgat coada Vasluiul”, a comentat un oficial dinamovist suspendarea de două etape. Între timp, au intervenit alte cozi şi codiţe, iar decizia s-a anulat. Dar se impun nişte precizări, altfel expresia asta, cu “Vasluiul care îşi bagă coada”, se demonetizează.
În primul rînd, de la criza rachetelor de tenis din Cuba şi războiul rece cu apa caldă, Vasluiul nu şi-a băgat coada explicit decît în afaceri de importanţă strategică majoră. A evitat discret să devină capitală culturală europeană, deşi stadionul, oficiala cel puţin, se aude din Lună, cu ochiul liber sau cu ochelari de soare, iar la CD-urile de pe combinele finanţatorului se ascultă muzica sferelor. Nu, nu, coada Vasluiului are alte priorităţi, fotbalul e doar o acoperire.
La o privire mai vigilentă decît a şefilor dinamovişti, s-ar observa tot felul de ciudăţenii la Vaslui. Experimentul Philadelphia pare o miuţă de savanţi pe lîngă ce se întîmplă acolo. Mulgătoarele franţuzeşti sînt de fapt aparate de teleportare a laptelui în brînză. Iar semaforul din oraş e un dispozitiv cu lasere şi jocuri de lumini pentru ghidarea sateliţilor, unealtă la care nici hi-tech-ul Badea n-ar îndrăzni să viseze.
Centrul terenului nu e chiar “pi şentru”, cum a constat măsurătoarea lui Duru. Însă, după măsurătorile cercetătorilor americani, corespunde precis cu buricul pămîntului. Iar adevărul istoric e că stadionul a fost amplasat astfel încît să mascheze cercurile din lanurile cu porumb. Arbitrii care oficiază la Vaslui fluieră şi mişcă fanioanele doar aparent haotic. În realitate, ei semnalizează de zor, ca să ajute la aterizarea OZN-urilor.
A, şi că veni vorba, închisorile secrete ale CIA se află, cui i-ar fi trecut prin cap, în afară de Borcea?, tot la Vaslui, în aşa-zise ferme, ingenios ascunse după nişte baloţi de paie.







































ce nesimtita!uite asa se scoate si asta din saracie.
Hai sictir madam Andries!!!!
Poate ai treaba si noi te retinem!
Nesimtita!!!!!!
Maria, începi sã îmi placi tot mai mult, zãu! Te-aº lua la mine la revistã… Ce frumos sã dispui inocent de nepreþuita circumstanþã atentuantã a tinereþii! Eu, de-aº mai fi, aº pune preþ mai mare, Maria (Doamne, ce nume frumos!), pe florilegiul trãirilor exuberante ºi mai puþin pe clocotiri ideatice subþiri ºi naive – desfigurante ºi, oricum, premature circumstanþelor tale – în oale ºi locuri ale subtilitãþilor viermãnoase. Scrie cu flori de mãr ºi cireº, Maria, nu cu flori de spin ºi mucegai. Va veni o vreme cînd va fi prea tîrziu sã o mai faci, iar dacã totuºi o vei face, rodnicia florilor tale tîrzii vor fi doar lacrimile triste ale regretelor ºi amintirilor.
, dacã nu credem, fireºte, cã Vasluiul! Cum Vasluiul, Mãrie? Chiar nu realizezi cine?! Cum sã te fac eu sã pricepi, steluþo? 
Referinþa “sînt sigur cã Vasluiul…” era doar o ironizare a subînþelesului. Pe care unii, iatã, nu-l percep. Cine ºi-a bãgat coada, este o întrebare care mai încape?! Cum cine? Laþio, Maria,
Uite ºi o floare de spin, de la mine: ai vrut sã spui “Bãnuieli” sau… “Bãneli”? Cum o fi, cum n-o fi, de un lucru sã ai grijã, Maria. Rãmîi cu bãnuielile dacã vrei, dar de “bãnit” cu sacoºele în dreapta ºi în stînga sã n-o faci. Lasã-l pe Jiji, cã la cîtã “bãnuialã” a fãcut cu democraþia asta are de unde. Dar, þine minte de la mine: 1+1 fac 2, tot ce are început se va sfîrºi. Tot ce începe la mare, sfîrºeºte la mititica. Mai aveþi rãbdare, zic ai voºtri teleaºti. Mai vorbim…
“la CD-uri se asculta muzica” … foarte interesant! Ar trebui sa ne povestesi mai mult despre CD-urile la care e asculta muzica…poate scri un roman de succes pe aceasta tema!
Doamne asta tine neaparat sa se bage in seama …… Iesi pha k no sati faci tu nume ashea una doua … lasa-te de meserie… apukte de moda de una alta k esti dusa rau
Comments are closed.