(articole preluate din Gazeta Sporturilor)
Maria Andrieş
Maria Andrieş despre un atacant la răscruce de cluburi
Claudiu Niculescu stă cu un picior la Dinamo şi cu unul la Poli. Cîrţu trage de el. Borcea trage de preţ. Rednic nici nu-l împinge afară, nici nu-l pune titular. Dar pune condiţii. “Ei bine, a dat gol, dar trebuie să se implice mai mult în joc”, a comentat antrenorul dinamovist după meciul cu Pandurii.
A dat gol, nu orice fel de gol, golul victoriei, un gol dintre acelea care-ţi rezolvă meciul, genul de gol care trasează punţi aeriene peste gropile de potenţial colectiv. Pentru că Niculescu, aşa leneş, indolent şi inegal, e genul de talent care decide un meci. Echipele de elită au nevoie de jucători de elită. Iar cu jucătorii de elită nu faci instrucţie, ci construcţie, nu le ceri să se adapteze, ci adaptezi jocul după ei. Nu-i obligi să stea în pluton, îi ajuţi să iasă în faţă şi să facă diferenţa.
Mesajul etern al eternilor şefi din Ştefan cel Mare sună cam aşa: Dinamo este un club puternic, mai puternic decît simbolurile sale, decît vedetele sale, se poate lipsi de toţi şi de toate fără să clipească acţionarii şi fără ca echipa să aibă de suferit. Iată o logică nefastă, care a dus la faliment profesional antrenori mai mari ca Rednic şi echipe mai tari ca Dinamo. La urma urmei, se lucrează mai confortabil cu o echipă de pălmaşi şi rîndaşi, decît cu una de boieri ai minţii, care nu pun osul la construcţie şi aşteaptă să le vină pasa de gol pe tavă. Dinamo nu mizează pe valori individuale, ci pe puterea colectivului. Posibil, dar pînă cînd se va închega un colectiv în Ştefan cel Mare şi pînă cînd acest colectiv va avea putere, nu gafele lui Moss vor rezolva meciurile, nici isprăvile lui Tameş, nici tălpile lui Bad Boy Ganea, deşi nici alea nu-s de lăsat. Ci golurile lui Niculescu, aşa leneşe cum sînt, marcate nu din muncă, ci din reflex.
De dapt, “problema Niculescu” a apărut pentru că nou-venitul Rednic simţea nevoia unei demonstraţii de forţă, iar conducerea alb-roşilor simţeau, ca de obicei, nevoia de bani. Se ştie că şefii dinamovişti s-au specializat în comerţul cu repetiţie. Vînd un jucător, îl aduc înapoi şi iarăşi îl vînd. Dacă jucătorul e cît de cît vedetă, îl mai şifonează puţin, pe la imagine, să nu-l regrete suporterii.
Niculescu refuză munca de jos, are fiţe de titular şi aleargă cît un portar, spune Rednic. Niculescu e cel mai bun “vîrf” din ţară, spune Cîrţu. Nu contează cine are dreptate, contează cine are nevoie mai mare de Niculescu. Dinamo sau Poli? Şi mai contează ceva: de cine are nevoie Clau-gol? De un antrenor care vrea să-l pună la punct sau de un antrenor care vrea să ia puncte de pe urma lui?
“Dacă-şi doreşte să rămînă, Niculescu trebuie să facă mai mult decît să marcheze”
Mircea Rednic
Rezistă, MIrcea!
Andrei Vochin
“Trebuie să trag de timp!”. Acesta a fost răspunsul lui Boloni, anul trecut, la întrebarea: “Ce trebuie făcut pentru ca Rennes să iasă din tunel?”. Echipa condusă de Loţi se zbătea la retrogradare, suporterii deveniseră irascibili, iar conducătorii nervoşi. Fostul selecţioner a folosit timpul în favoarea sa şi a avut noroc: şi-a dus echipa pînă-n pragul Ligii Campionilor.
Venit la Dinamo cu sarcina de a reconstrui, Mircea Rednic are nevoie şi el să tragă de timp. Situaţia nu-i la fel de grea ca la Rennes, însă obiectivele mult mai ample. Dinamo e un nume în România şi nu-şi poate hrăni orgoliul doar cu locuri 3. Cele 6 puncte strînse în primele două etape sînt apă vie, ajută antrenorul să mai traverseze fără zdruncinături încă o jumătate de săptămînă, dar ascund lacune importante.
22 de transferuri a făcut Dinamo în această vară. 11 jucători au plecat, 11 au venit
Cu un asemenea du-te-vino nici un antrenor din lume nu poate pune imediat pe picioare o echipă cu rulaj constant. Dinamo a făcut o jumătate de repriză bună şi un sfert de oră fulgerător după pauză în prima etapă cu Naţionalul, pentru a termina meciul în corzi, iar duminică s-a chinuit o oră să ajungă la poarta Pandurilor. De ce? Pentru că automatismele nu sînt formate. Echipa construieşte lent, deoarece viteza se poate dezvolta numai cînd timpii de joc (momentul pasei sincronizat cu momentul plecării destinatarului) sînt găsiţi corect. Echipa înghesuie jocul pe centru, deoarece triunghiurile laterale nu se pot forma (fundaşul, mijlocaşul şi vîrful/mijlocaşul central nu conlucrează pe bandă pentru a putea finaliza acţiunea cu centrare ca să evite o apărare supraaglomerată).
59 a fost minutul primei centrări de calitate. Nu întîmplător, balonul oferit atunci de C. Munteanu din margine a fost valorificat de Niculescu pentru singurul gol al meciului
Formula de echipă
Şi aici Rednic trebuie să reziste presiunilor. Judecata lui e corectă. Atît timp cît joci doar cu un închizător, nu-ţi poţi permite să titularizezi 3 atacanţi, din care doi nu se apără. Problema antrenorului e însă că Niculescu, Dănciulescu şi Ganea sînt toţi jucători cu personalitate, care acceptă cu greu statutul de rezervă. De rezolvarea cu înţelepciune a acestei chestiuni poate depinde succesul noului Dinamo. Din păcate pentru Rednic, pînă la primul meci cu Beitar nu mai sînt decît două zile. Rezistă, Mircea!







































Uite, dom'le, ca si la "Gagica Porturilor" se poate scrie civilizat si constructiv! Incredibil! Bravo, Andrei Vochin! Numa' ai grija tinere gazetar, sa nu dea Ioanitoaia cu tine cit colo pe scari, pentru ca ai scris "linistit" despre Dinamo. Cum, adica, n-ai reusit sa inventezi nici un scandal, nici o intriga? Incapabilule! Vezi, de-aia te-a dat afara de pe sticla si te-a inlocuit cu "baiatul cu ochelari din fundul clasei". Grija, ca te paste… "ProSportul". Da-o si tu cotita vreo saptamina-doua cu Dinamo… Poate te uita!
Comments are closed.