(gsp)
Cristian Geambaşu
Directorul dinamovist a început să vadă acelaşi fotbal cu lumea de rînd. Ã…Şi nu-i place ce vede
Alt Cristi Borcea. Acelaşi, de fapt, dar în vremuri de restrişte globală, fotbalistică. Echipa pierde puncte importante. Urmează măsurile de austeritate. Preşedintele executiv al lui Dinamo le transmite jucătorilor că vor avea sărbători de coşmar dacă în ultimele două etape ale turului nu vor obţine victorii cu Braşovul şi Argeşul. Dar nu vă speriaţi! Sărbătorile de coşmar ale fotbalistului dinamovist, în general ale fotbalistului român de un anumit standard, seamănă in-cre-di-bil cu ale oamenilor de rînd. Asta înseamnă că Ropo şi Ze şi Gogu nu vor mai putea să-şi cumpere cîte un Q7 înainte de Crăciun şi un telefon bătut cu diamante în prag de An Nou. Coşmarul fotbalistului e să trăiască asemenea cetăţeanului de rînd. Să-şi cumpere haine de la Metro şi mezeluri de la Carrefour. Un sfert de porc din Obor şi bradul direct din camionul venit de la poalele Pietricicăi. Başca un Revelion de senzaţie organizat de Marean la Sectorul 5. În Dubai şi Seychelles merg doar premianţii.
La necaz, omul spune multe. De exemplu, că în vestiarul din Ã…Ştefan cel Mare zăceau banii de prime pentru victoria cu Unirea. Vestiarul doldora cu bani şi o sărăcie de fotbal, ce pricepuţi sînt băieţii aceştia să nască antiteze! Cristi Borcea este neechivoc. Cabina cîinilor alb-roşii arăta ca un El Dorado, acţionarii puseseră mînă de la mînă. După posibilităţi. Valiza cu euro, visul de veacuri al fotbalistului. Vestiarul, un tărîm unde miroase a kelen şi a bancnote tipărite de Banca Europeană. Nu mai rămînea decît ca Marius Niculae să şuteze la poartă şi nu în brazdele terenului.
Gata, puneţi-vă pofta-n cui!, transmite Borcea. În sfîrşit o reacţie normală, dincolo de povestea cu arbitrul cel mic şi corupt. Oficialul dinamovist a înţeles că nu aşa se face treaba. Nu ghiftuit înainte de serviciu. Cu burta plină nimeni nu aleargă după glorie. Sau aleargă ca Miranda, paralel cu linia de tuşă. Pe lîngă teren. Dar minune! Directorul dinamovist a observat că Ropotan nu joacă nimic. El plonjează! Cristi mai e dezamăgit de Tamaş şi Dănciulescu. În sfîrşit, deşi fumăm alte trabucuri, începem să vedem acelaşi fotbal. El, investitorul, noi, cetăţenii de coşmar ai acestei lumi mirifice, fotbalul românesc.
Cu o supărare pe termen lung a lui Borcea, Rednic şi-ar putea face iar meseria. Va antrena jucători, nu copii răsfăţaţi ai capitalismului de departament. Rednic va antrena cu sau fără lecţiile de full-contact ale lui Jean Vlădoiu, nici ele inutile fiind vorba de poame ca Ze Kalanga. Å¢inînd cont de tradiţie, la prima mărgică ouată de Loby şi compania, primele vor fi deblocate, iar lecţia de morală a lui Cristi Borcea se va pierde în ceaţa care cade seara peste stadionul de lîngă Spitalul de Urgenţă. Totuşi, stimaţi acţionari, dacă priviţi bine prin termopane, îi veţi zări pe Grădinescu şi pe Băleanu cum se cocoaţă pe scara de incendiu spre postul de comentator. Nu veţi crede, ei nu sînt desprinşi dintr-un coşmar!
Ce ar trebui să se ştie la Steaua şi la Dinamo
Andrei Niculescu
Ar trebui să se ştie că sînt echipele-etalon ale României. Nu se discută forma de moment, ci poziţionarea istorică. Steaua şi Dinamo reprezintă nordul şi sudul fotbalului nostru, reperele cele mai importante. Au cele mai multe titluri, au cei mai mulţi suporteri, iar aici statisticile nu pot fi contestate, sînt cele mai cunoscute branduri în străinătate.
La Steaua şi la Dinamo ar trebui să se ştie că nu merge cu jumătăţi de măsură. Cu amatorisme. Cu acţiuni care să compromită tocmai ideea de brand construită cu atîta greutate de-a lungul timpului.
Spunea Johan Cruyff acum destui ani că Barcelona şi Real Madrid, care în Spania reprezintă cam ce ar fi la noi Steaua şi Dinamo, funcţionează după principiul vaselor comunicante. Cînd una e sus, cealaltă trebuie să fie obligatoriu mai jos. Ideea a fost reluată şi de Xavi zilele acestea, într-un interviu din Marca. Sigur, cele două au fost şi în situaţii oarecum egale, dar egale în slăbiciune, nicidecum în succese. Situaţii cînd altele erau premiantele Spaniei.
S-a întîmplat şi la noi. Ã…Şi se întîmplă şi acum. Nu vă luaţi după clasament. Dinamo şi Steaua trec prin momente destul de proaste. Ambele. Simplul fapt că şi într-o parte, şi în alta se aşteaptă cu înfrigurare pauza de iarnă dovedeşte că în vară, atunci cînd se cimentează de fapt echipele, s-a judecat cu amatorism. S-au adus jucători cu duzina, pe bani suficient de mulţi, dar nu după ce aveau nevoie echipele în sine, fotbalistic, ci după ce aveau nevoie unii.
La Steaua, de exemplu, e un exces de mijlocaşi defensivi. Rădoi, Ovidiu Petre, Lovin. Peste ei a fost adus Tiago. Care, indiferent cît de bun pasator zice-se că ar fi, tot închizător e. Să fii mai bun pasator ca Lovin zău că nu e o mare calitate. E evident că Steaua avea nevoie de un jucător de ultimă pasă. Eventual, şi de dribling. Care să lumineze jocul şi să-i pună în valoare pe cei din faţă. De ce n-a fost luat un astfel de jucător?
Dinamo, în schimb, are clar nevoie de un închizător. Să admitem că pe Mărgăritescu nu l-a vrut antrenorul. Foarte bine, se mai întîmplă, s-au văzut cazuri. Dar cine a venit în loc? Diakite? Să fim serioşi. Echipa stă în Ropotan, care nu e şi nu va fi prea curînd un închizător. De multe ori bezmetic, fără să gîndească, vezi intrările zmintite la adversari ori acele slalomuri pe care spectatorii nepricepuţi le apreciază, dar care se încheie în 80 la sută din cazuri cu pierderea balonului, situaţie critică în condiţiile în care şi jucătorul respectiv şi-a pierdut poziţia. Incapabil să dea o pasă, să realizeze tranziţia între faza ofensivă şi cea defensivă, Ropotan poate fi cel mult soluţia de rezervă, cum a şi fost de fapt, a lui Mărgăritescu. Ori a lui Alexa, care, aud, ar putea reveni din iarnă. Ca şi Steaua, Dinamo are de rezolvat problema jucătorului de ultimă pasă. Care ar putea fi Cristea, Adrian Cristea, dar el musai trebuie să aibă o concurenţă care să-l mobilizeze. Iar ca variantă de închizător, eu l-aş proba un pic şi pe Julio Cesar, care se vede că ştie fotbal. Măcar probat ar putea fi.
Înapoi la Steaua. Ã…Ştiţi cîţi fundaşi centrali are? Ghionea, Goian, Rada, Baciu. Plus Rădoi, oricînd la dispoziţie. De ce nu s-a forţat plecarea lui Rada ori Baciu? Se luau ceva bani, se economisea salariul. A-i folosi la echipa a doua e un lux cam mare, plus că se blochează eventualul progres al unui tînăr.
Mai mult. Se ştiau problemele lui Emeghara. Cine a fost adus în loc? Nimeni. Mai mult, i s-a dat drumul lui Neşu, astfel că acum echipa stă în Petre Marin. DOAR în Petre Marin, asta-i problema. A fost adus în schimb Ogăraru, deşi Golanski era o certitudine.
Haideţi şi la Dinamo! Fundaşii laterali sînt comici. Singurul care face faţă e Pulhac, dar cel ce trebuia să dubleze postul unde e? Nu e, astfel că acum Dinamo trebuie să joace cu Izvoranu, care se întoarce mai greu decît un autobuz şi centrează mai prost ca Lobonţ. Lui Moţi i s-a dat drumul în ultima zi de mercato, dar înlocuitori n-au venit, astfel că atît de dorita luptă pentru titularizare, 3 pe două locuri, Moţi-Tamaş-Julio Cesar, garanţia formei, a fost luată de blazarea celorlalţi doi, care ştiu că n-au rezerve de valoarea lor şi-şi permit să nu se concentreze, să nu se antreneze etc. Folosesc mereu acest cuvînt, CONCURENŢĂ. E singura formă de a obţine rezultate. Ã…Şi nu doar în fotbal.
Apropo de Lobonţ. Dinamo stă relativ bine la portari, are o rezervă rezonabilă pentru Lobonţ. Dar Steaua? Cine-i ia locul lui Zapata , cine-i ameninţă postul? Cernea? Vîtcă?
Dinamo stă bine la atacanţi, dar n-are cine să-i valorifice. Steaua în schimb n-are nici atacanţi, nici cine să-i valorifice. Au fost luaţi doi, Arthuro şi Kapetanos, de acelaşi profil, cu aceleaşi caracteristici. Ã…Şi, aş îndrăzni să spun, şi cu aceeaşi valoare îndoielnică. În plus, a fost transferat Szekely, a fost transferat Stancu, exista Bănel Nicoliţă, la ce a mai fost adus Semedo? Greu de dat un răspuns.
Prin campionatele civilizate se spune că a transfera în iarnă e cea mai proastă idee. Se cumpără scump şi, de regulă, jucători de care alţii n-au nevoie. Cine-şi vinde vedeta acum? Nimeni, eventual pe o superofertă.
Steaua şi Dinamo trebuie însă să transfere. Măcar acum s-o facă la modul profesionist. Antrenorii şi oficialii să stea, să analizeze, să observe ce le lipseşte şi să acţioneze în consecinţă.
