Acasă Revista presei Caderea de pe piedestal

Caderea de pe piedestal

117
0

(articol preluat din ProSport)

Ion Cupen

La un moment dat, perfectiunea irita. Dinamo cocheta cu intangibilitatea, si aceasta detenta extraordinara o separa de framântarile obisnuite ale campionatului. Seria sa fabuloasa se clatinase, scapând teafara însa la întâlnirea cu Besiktas. La urmatoarea, de la Cluj, s-a produs poticnirea. De pe piedestal a împins-o o echipa mai odihnita, motivata plenar, apriga, de sub bagheta unui italian fin, cu aer de cavaler tomnatec. Calarit de CFR, liderul s-a aplecat, dând senzatia ca fericirea perpetua doare, stârnind vârtejuri si caderi.

De rau augur si plafonarea Stelei. La Piatra-Neamt a evoluat caznit, îmbâcsit, ca un detasament fara busola împotmolit în smârcuri. Imblânzitorii Kievului si judecatorii de ultima clipa ai Realului nu mai existau. Erau pusi la zid de o formatie disperata, fara antrenor, data în seama unui preparator fizic care a pompat forta si determinare în elevii sai anonimi. Poanta cu lipirea banderolei de capitan pe bratul lui Banel a parut hilara. S-a vrut o pilda de demagogie înalta, dar n-a fost decât o bufonerie ce i-a contrariat pe coechipieri si l-a coplesit pâna si pe beneficiar, inexpresiv în joc. Caci un autogol, orice s-ar spune, nu-i o virtute, e doar o boacana. Dupa gafa de la Madrid, presa neutra l-a ironizat pe autor din considerente logice. Noi, cu totii, l-am oblojit din imbolduri sentimentale. Dar sa mângâi pe crestet un copil, care, jucându-se cu chibriturile, a dat foc la casa, mi se pare deplasat.

Rapidul trebuie laudat sau Galatiul bagatelizat? Ca orice ziarist, am bâzâit si eu rana unui cazut, telefonându-i dupa dezastru lui Grigoras. Nu putea vorbi. Era consternat. A tresarit, devenind vehement, când s-a pomenit de un non-combat. “Termenul e ofensator!”, a icnit el. L-am retras spasit. Oricum, nu exista nicio varianta cum-secade.