(articol preluat din ProSport)
Lucian Lipovan
Dinamo a început prost, a fost condusa, dar are exact ce n-are Poli: trei atacanti, Niculescu, Danciulescu si Ganea, care si dau gol. Ieri chiar toti!
Dinamo – Poli, caldura mare, ambitii uriase. Pâna la urma a învins caldura, spectacolul fotbalistic fiind, o repriza, invers proportional cu zapuseala ce a curpins ieri Bucurestiul.
Foamea de performanta a Timisoarei resista însa gradelor Celsius pentru un sfert de ora, timp în care îsi arata coltii. Grigorie ignora invectivele fostilor sai fani, profita de greseala uriasa a lui Goian si îi paseaza lui Cristea. Fostul stelist este obisnuit cu rivalitatea cu “câinii”, îl dribleaza pe Matache si deschide scorul cu poarta goala (minutul 12). Dinamo se “încalzeste” încet-încet, dar Popa retine chiar din fata lui Niculescu (17). Poli este nevoita sa se retraga, dar se închide bine, ros-albilor ramânându-le suturile de la distanta, fara emotii însa. Prima ocazie reala vine doar în minutul 40: Pulhac centreaza, Danciulescu putin peste poarta cu capul. Golul este însa anuntat: masivii fundasi centrali timisoreni se pozitioneaza ca la plaja, îl scapa pe Niculescu în careul mic, iar atacantul raspunde fostei oferte de a pleca la Poli cu un gol din centrarea lui Ze Kalanga.
De la vestiare, Dinamo iese racorita si alearga mult mai mult, iar Timisoara, sterila în atac si neatenta în aparare. Asa ca sutul lui Tames este deviat în bara dupa un contraatac foarte rapid (’57), iar Dinamo preia conducerea: centrarea lui Pulhac este fructificata de Ganea, care profita de bâlbâiala de amatori a lui Popa si McKain (’62). Abia intrat în teren, “Ganezul” se remarca din nou peste doar trei minute, când superba combinatie cu Danciulescu umileste apararea timisoreana. Capitanul dinamovist duce astfel eficenta ofensivei la 100%, toate trei vârfurile marcând. Exact ce n-are Timisoara, care asteapta de 41 de ani sa învinga în “Groapa”, dar fara un atacant veritabil va mai astepta cel putin atât.







































Nu doar de un atacant veritabil are nevoie Timisoara, ci de o echipa veritabila. Asta e un nechezol de echipa. Una de mercenari, adica. Si nici atunci nu va sti daca va putea cistiga pe aici…
Comments are closed.