Acasă Revista presei Chestii abstracte

Chestii abstracte

129
0

(Sport Total)


Radu Banciu

Vulturii portughezi au ingenuncheat, miercuri seara, la marginea de vest a Europei, scrutind orizonturile liliachii. Am fredonat alaturi de ei vechile cintece lusitanoafricane, rar tulburate de fiorul oceanului, in locul unui meci care nici nu s-a jucat.


Adevarul e simplu: Dinamo s-a dus la Lisabona ca sa-si amine incertitudinile. Ce stia despre Benfica? O echipa cu traditie, de prestigiu, care joaca pe un stadion urias in contul unei presiuni sudamericane. Banuia ca portughezii nu traverseaza cea mai buna perioada din istorie dupa eliminarea din Cupa contra lui Varzim. Si bijbiia, in rest.


Nimic, sau aproape nimic, despre gestiunea ultimelor minute, acolo unde fotbalul le suride mereu invadatorilor, cuceritorilor. Portughezii descriu cu lux de amanunte diferenta dintre capitalele noastre. Cu un avantaj colosal in favoarea lor. Au mai scris pe tema asta. Se considera superiori unui popor de latini exilati istoric si bramburiti de civilizatia slava.


E adevarat ca nu l-au ascultat prea des pe Cornel Dinu, dupa caz cel mai portughez dintre romanii prezenti miercuri noaptea pe Da Luz. Au si ceva prapastios in ei. Portugalia e singura tara din Europa care aliniaza la fiecare colt de strada cel putin trei civilizatii complet diferite: cea europeana, solid-occidentala, cea araba, cu efect de condiment, si cea neagra, din Africa sub-sahariana, cu un impact de nostalgie si inventivitate gratuita. Din acest melanj isi trage seva eterogena natiune portugheza. Sigur ca Lobont habar n-are de toate astea.


E mai bine asa. El trebuie sa ramina cit mai aproape de poarta pe care are obligatia contractuala s-o pazeasca. Probabil ca in ultima vreme bea mai putin. O fi scirbit? In unele faze, asa parea. In orice caz, alaltaieri, nu i-au tremurat miinile, iar palmele l-au ascultat ori s-au prefacut ca-l asculta. E de datoria noastra sa nu ne ambalam ca prostii (vezi situatia penibila din presa in cazul lui Carlos dupa meciul de la Bucuresti cu Standard Liege). Lobby ne poate minca, de unul singur, meciul retur.


O stim. Iar pentru cei dintre noi care au uitat asta, a venit momentul reconcilierii cu maduva timpului.

Niste cirnati


Radu Banciu

Cel mai mare antrenor roman ne ofera o surpriza de proportii imediat dupa meciul cu Nancy din Cupa UEFA. Intuim ca si-a pierdut busola. Pe linga el, razboinicii lui Gigi Becali sint niste simpli copii de tita supraevaluati. Putem ride linistiti.


Mircea Lucescu face o gafa “de tip Cartianu” pe site-ul oficial al clubului din Donetk. Il confunda pe Marc-Antoine Fortune, tinarul atacant al lui Nancy, cu experimentatul Quinton Fortune, fostul jucator al lui Manchester United. Il Luce sustine ca acest guyanez Fortune (se pronunta cu accent pe ultimul e) e mai jucator decit Marica si de-asta Nancy i-a luat un punct lui Sahtior. “Un fotbalist care evolueaza in Romania sau Ucraina se maturizeaza mai tirziu, abia catre 25 sau 26 de ani”, continua el, cu referire la pustiul roman, chipurile necopt. E o grava eroare!


Ciprian Marica e jucator de echipa nationala, in timp ce Fortune asta, autorul golului francez, n-a jucat niciodata un meci de cupa europeana pina acum trei zile, iar in acest sezon are doar doua jocuri in tricoul lui Nancy, fiind recent importat din Olanda, de la Utrecht. E clar ca Lucescu nu l-a vazut niciodata jucind, dar si-a inchipuit ca-l stie de undeva, cel mai probabil din memorie, mai ales ca amindoi, sud-americanul si sud-africanul, sint jucatori de culoare.


Se pune intrebarea: e senil mosul? Sau doar plictisit de fotbal. Dupa cum vorbeste, nea Mircea n-a apucat sa se documenteze intr-o iarna intreaga, sa faca rost macar de o caseta cu meciurile lui Nancy. N-a avut timp sa sune pe cineva in Franta si nici n-a fost pe Marcel-Picot sa-si urmareasca adversarul pe viu. In conditiile astea, un meci nul, fie el si pe teren propriu, in 16-imile Cupei UEFA, e aur curat. Asa arata, iata, fotbalul profesionist – pregatit romaneste – in amanuntele sale cele mai intime.


N-am nici o tragere de inima sa scriu despre Steluta, dupa o secventa asa de comica precum cea de mai sus. Baietii au jucat pe sufletul lui Olaroiu, nu pe al nostru. Cu toata fanfaronada capeteniilor sale, echipa din Ghencea nu s-a apropiat decit de trei ori de poarta lui Palop in repriza secunda. Spaniolii, incilciti si ei si foarte departe de forma de anul trecut, n-au avut aproape nimic de lucru. Au gestionat meciul din incheieturi. Regret doar enormele ratari de pe final ale lui Chevanton, insuficient incalzit, pentru ca diferenta de scor ar fi trebuit sa fie cea din meciurile cu Lyon si Real. Pentru continuitate.