Acasă Revista presei Ciinii latra, ursul leneveste

Ciinii latra, ursul leneveste

110
2

(Gazeta Sporturilor)

Cătălin Tolontan

 

Bănuiesc că veţi rîde. Ha-ha, ăsta citeşte Libertatea! Aşadar, începem cu o ştire. Din Libertatea. Puiul de urs polar Knut, părăsit de mamă şi înfiat de opinia publică, a stîrnit o emoţie uriaşă în Germania.

În ultima vreme însă, aici vine ştirea, Knut a căzut în dizgraţie. Iritat de atîtea fotografii şi camere de luat vederi, hrănit abundent şi alintat de toată lumea, ursuleţul s-a îngrăşat şi s-a lenevit. Iar oamenii au început să-l ocolească. Îngrijitorii grădinii zoologice din Berlin se gîndesc să-l treacă pe cură de slăbire.

Deocamdată, dieta a aplicat-o Dinamo. Startul poticnit din campionat a prins bine “cîinilor”. În această seară, ei n-au dat nici o şansă Ceahlăului. Echipa îşi revine. Ce înseamnă un pic de simplificare la timpul său! Fotbalul e, înainte de orice, efort. Ideea e să-i iei mingea bărbatului din faţă şi, apoi, s-o împingi spre poarta lui. După aceea apar fineţurile, tactica, lovitura de cap magistrală din care Niculescu a deschis scorul.

Înainte de orice însă, efort. Văzîndu-i pe dinamovişti muncind modest vineri seară, la oră de discoteci, îţi revin speranţele pentru marţi. Chiar şi fără realizări, campionii rămîn o echipă puternică. Ea merge la Roma să muncească. De aici începe totul.

2 COMENTARII

  1. Da', de ce sã rîdem Tolo, cînd nimic nu e de rîs? Ai spus corect ce ai spus. Pentru mine, sã nu vorbesc în numele altora, ar fi în regulã sã critici Dinamo chiar ºi atunci cînd nu pare a fi ceva de criticat, numai sã o faci corect, fãrã ironii nemeritate, fãrã nedreptãþi ºi rãutãþi de peluzã. Cred, chiar, cã în textul de azi ai fost generos în aprecieri, ca ºi, spre exemplu, comentatorul de la C1, Cosmin Bãleanu, antipaticul meu, care l-a golul lui Cl. Nic. a þipat gooooool! de parcã ar fi marcat echipa sa favoritã, dupã care nu s-a mai oprit din laudele pentru dinamovist. Bravo, Cosmine! M-ai dat gata, recunosc. Repet, însã, ºi tu ºi el aþi fost generoºi în aprecieri, de astã datã. Eu unul, nu sînt tot atît de entuziasmat. Încã jucãm greoi, lent, neatent pe alocuri, alambicat ºi dantelat inutil, cu ºuturi puþine pe spaþiul porþii, cu exasperantele cornere pe colþul scurt ajunse, invariabil, la adversar. ªi o întrebare: de ce atît de puþine pase la Bratu, cînd e cel mai bun demarcator?

Comments are closed.