Acasă Revista presei Dinamo contra Dinamo

Dinamo contra Dinamo

123
0

(articole preluate din Gazeta Sporturilor)

Ovidiu Ioaniţoaia consideră că şefii liderului greşesc cînd ameninţă că vor da milităria jos din pod

La numai 3 zile după primul eşec din campionat, Dinamo a pierdut şi în Cupă, deşi partida cu Pandurii s-a disputat chiar la Bucureşti. Să nu spună nimeni că, propunîndu-şi obţinerea titlului, liderul Ligii I a ignorat Cupa. Fireşte că a fost interesat de ea, dar n-a reuşit mai mult. Avînd pe bancă un antrenor, Eugen Neagoe, care face să se vorbească tot mai elogios despre el, iar pe teren un dirijor, bosniacul Vranjkovic, care ştie meserie, echipa din Tîrgu Jiu şi-a apărat cu străşnicie sărăcia, nevoile şi neamul. Ambiţioasă şi organizată, ea a învins pe merit. Mai departe, în afara circumstanţei atenuante că lui Ganea i s-a anulat un gol perfect valabil, Dinamo mai poate invoca doar scuza, mai degrabă pretextul, că Rednic i-a menajat o repriză pe Moţi şi pe Mărgăritescu, ca pe Blay să nu-l folosească deloc. Atît însă, adică foarte puţin în raport cu veleităţile unei formaţii care a părut miercuri umbra celei ce măturase totul în cale timp de 13 etape.

Întrucît obiectivele în Ştefan cel Mare sînt, sezon de sezon, campionatul şi Cupa, evident că ratarea ţintei numărul 2 a stricat atmosfera şi a înfierbîntat spiritele. Obişnuiţi să uite repede, suporterii nu s-au sfiit să-şi huiduie favoriţii, iar acţionarii să le impute jucătorilor că, umplîndu-şi buzunarele după şirul de victorii din campionat şi din UEFA, au tras pe dreapta. De unde şi ameninţarea, rostită de Vasile Turcu, că “va trebui să dăm milităria jos din pod!”. Acesta e însă un mod simplist, dacă nu chiar fals, de a judeca lucrurile, fie şi pentru că oricine cîştigă bine vrea să cîştige şi mai bine. În plus, nu prin lipsa voinţei se cuvine explicat eşecul cu Pandurii, ci prin cea a putinţei, Dinamo acuzînd oboseala acumulată în meciul susţinut contra lui Beşiktaş pe o ploaie torenţială şi pe un gazon desfundat. Practic, atunci s-a rupt filmul, moment care a venit să demonstreze, privind şi unele evoluţii neconvingătoare ale Stelei şi ale Rapidului din ultima vreme, că echipele noastre încă nu-s pregătite nici fizic, nici psihic să avanseze pe mai multe fronturi deodată.

A fost suficient, iată, un singur test cu adevărat pretenţios pentru ca roş-albii să rătăcească busola. Ca s-o regăsească, va fi nevoie de calm, nu de mînie, de încurajări, nu de amenzi. Altfel, va creşte riscul ca problema lui Dinamo să nu fie concurenţa cu Steaua ori cu Rapid, ci redobîndirea propriului echilibru. Lupta fiecăruia cu el însuşi e de regulă mai grea decît cea cu alţii.

A şasea roată

Maria Andrieş

După ce s-a rotit tot mai nervos la Dinamo, Ganea vrea să plece. La Rapid. Patronul vişiniilor şi-a manifestat dorinţa nostalgică de a-l transfera în pauza de iarnă. Îi pare rău că nu l-a luat din vară. Ca de obicei, Copos regretă ce nu trebuie.

Unde va încăpea Ganea în Giuleşti? Cum se vor înghesui el şi personalitatea lui în acelaşi vestiar cu cinci atacanţi? După ce a fost al treilea într-un duet, va suporta Ionel cel Rebel să fie a şasea roată la căruţă? Sau se va bate cu aplomb retoric să le ia faţa şi mingile lui Mazilu, Burdujan, Zicu, Moldovan şi Buga? Concurenţa e bună într-o echipă, dar ar fi păcat ca lupta dintre atacanţi să fie mai încinsă decît lupta cu adversarii.

În felul lui năbădăios, Ganea produce mai multe probleme decît poate rezolva. Ţine să iasă înainte nu numai în careu, ci şi în afara lui. E o vedetă, nu un atacant oarecare. Are un statut şi o voinţă obligatoriu peste cele ale antrenorului.

Pe de altă parte, să recunoaştem că, spre deosebire de Zicu cel tînăr, care a prins cam greu în Grant, transferul lui Ganea promite mult. Promite că Gerovitalul va intra curînd în alimentaţia de bază a sportivilor.