(articole preluate din Gazeta Sporturilor)
Cătălin Tolontan
Priviţi-l! Adulmecaţi-l! A apărut. Îmbrăcat în negru, precum agentul Smith din Matrix, Neţoiu a ieşit din perete după eliminarea din Cupa Timişoreana. A acuzat, s-a multiplicat şi a plutit pe deasupra tuturor. “Aceasta e valoarea lui Dinamo”, a diagnosticat el.
În spatele ochelarilor fumurii se găseşte cel mai mare salvator şi profitor al crizelor din fotbalul românesc. Ultima operaţie reuşită a fost cea de la Universitatea Craiova, care nu-şi revine nici acum după intervenţia lui Neţoiu. A mai reuşit două mici operaţiuni de salvare, dar prin interpuşi, la FC Argeş şi la Poli Timişoara, însă cu rezultate modeste: deocamdată echipele n-au retrogradat.
Văzîndu-l cum se oferă să o resusciteze pe Dinamo te gîndeşti ce greu i-a fost după 20 de meciuri fără înfrîngere! Cum a şomat el, chirurgul! Mai era puţin şi-i ruginea bisturiul.
Există o povestire a lui Dino Buzatti, intitulată “7 etaje” şi inspirată dintr-o întîmplare reală. Scriitorul ţinea o conferinţă la Oxford şi, din cauza căldurii, a leşinat.
L-au dus la spital. La etajul 7 erau cazurile uşoare şi analizele generale. “Sînteţi bine, dar trebuie să mai facem un set de analize”, i-au spus.
L-au coborît la etajul 6, într-un scaun cu rotile. Aici, un alt medic i-a recomandat o radiografie amănunţită la cap, care se făcea la etajul 5. Întins pe targă, a văzut, prin uşile întredeschise, oameni cu perfuzii. “Mergem la etajul 4″, i-a zis o asistentă drăguţă, care l-a tuns la ceafă.
Ajuns la 4 l-au rugat să aştepte, în scaun, lîngă o fereastră. Sub el mai erau trei etaje, iar la nivelul 1, căruia îi zărea o aripă, i s-a părut de-a dreptul pustiu. “Cine e acolo?”, a întrebat, deja panicat. “Acolo nu e decît preotul”, i s-a răspuns.
Acum ştim că la etajul 1 mai e şi doctorul Neţoiu, care-şi aşteaptă pacienţii.
Final Buzatti şi posibil final Dinamo. După două ore infinite de aşteptare lîngă geam, medicii au venit şi i-au spus că s-au îngrijorat degeaba şi că a fost o mică eroare. L-au urcat la etajul 7 şi i-au dat drumul acasă.
Groapă de potenţial
Maria Andrieş
Dinamo a ratat un obiectiv. Şi a oferit încă o dovadă că echipele noastre nu rezistă deocamdată pe mai multe fronturi. Solicitate la maximum în ultima perioadă, resorturile fizice şi psihice ale echipei s-au relaxat în ultimele două meciuri.
Clubul din Ştefan cel Mare s-a concentrat asupra campionatului. S-a distanţat în fruntea clasamentului cu o aparentă uşurinţă. Efortul se resimte abia acum. O groapă de potenţial cu totul firească, avînd în vedere programul aglomerat şi resursele umane limitate. Prea multe meciuri şi prea puţini jucători de cursă lungă.
Puriul s-a făcut purpuriu şi şi-a cerut scuze. “E o ruşine să fii eliminat din Cupa României”, zice el. Dar au mai păţit-o şi alţii. N-are rost ca taraful acţionarilor să-i facă lui Rednic capul calendar pe diferite voci şi tonalităţi. S-o lase mai jos cu o octavă! Eşecurile nu se gestionează la fel ca victoriile, ar trebui s-o ştie managerii din Ştefan cel Mare. Criticile se fac în vestiar, nu la rampă. Mai pe şleau, rufele murdare se spală în familie şi în nici un caz nu se storc peste capul antrenorului.
Dar managerii dinamovişti cred, ca de obicei, diferite lucruri. Badea rămîne de un calm olimpian. Nu i se pare că Dinamo trece printr-o perioadă neagră. Turcu, în schimb, vrea să dea milităria jos din pod. Nu se ştie cum a ajuns milităria acolo, probabil a fost urcată ca să fie loc pentru jandarmerie, poliţie şi serviciile de informaţii. În fine, Turcu vrea armată, deci e nevoie de un comandant, deci. Neţoiu a şi intrat în rol. Vorbeşte deja despre “bombe” care încep să explodeze. Şi face echipa din umbră. A pîndit criza, a adulmecat-o, acum se întoarce ca şmenarul la locul şmenului, doldora de soluţii ingenioase. Ştie cine e bun şi, mai cu seamă, cine ar fi bun pentru Dinamo.
Echipa din Ştefan cel Mare are nevoie de el ca Irakul de petrol şi ca Afghanistanul de talibani. Dar, fost “gradat”, Neţoiu nu se poate abţine s-o facă puţin pe analistul militar. Pe specialistul în amorsarea transferurilor şi dezamorsarea conturilor. Bine măcar că a plecat la timp de pe cîmpul de bătaie. Altfel cine ştie dacă nu-i exploda vreo bombă din aia pe lîngă el. Şi rămînea mut din cauza şocului.
“La greu se arată specialiştii” — Mircea Rednic
Bani pasaţi
Marius Mărgărit
În actele internaţionale apare un offshore, Phoenix BV, din Olanda. Ar fi a lui Ioan Becali. De cîteva luni, ANAF, Garda Financiară şi DNA au început ample anchete internaţionale, pentru depistarea adevăratelor sume încasate de cluburile româneşti de la cele din străinătate. De curînd, Sebastian Bodu declara: “Au început deja să ne vină documentele din străinătate. Vom face comparaţii cu sumele din contabilitatea cluburilor româneşti şi, unde vom sesiza diferenţe, vom recupera banii şi vom deschide dosare penale celor vinovaţi”.Afaceri la cutia poştalăSurse apropiate Gărzii Financiare susţin că în multe dintre cazuri, în documentele transferurilor apare şi un terţ, o firmă, Phoenix BV. Prin intermediul acesteia au fost efectuate plăţile dinspre cluburile din străinătate către cele din România. Există informaţii că este vorba de un offshore din Olanda, în spatele căreia s-ar afla fostul impresar, Ioan Becali. Un alt fost agent de jucători, din străinătate, care a dorit să-şi păstreze anonimatul, a dezvăluit Gazetei că “această firmă există doar în acte. De fapt, este o cutie poştală.”
“Nu pot fi depistaţi”
Acelaşi personaj a adăugat: “Este metoda oamenilor cu foarte mulţi bani care vor să scape de Fisc. În Occident se foloseşte de mult timp. Îţi faci o asemenea firmă cu doar 6.000 de euro. Apoi, indiferent ce profit realizezi, nu plăteşti decît 1.000 de euro pe an. Practic, e aproape imposibil să poată fi depistaţi cei din spatele acestei firme. Cînd un club este interesat de un jucător, drepturile federative ale acestuia sînt cedate unei astfel de firme. Se spune că respectivul club ar avea datorii la acea firmă. Astfel, nu toţi banii ajung direct în contul clubului care transferă jucătorul. Ci numai suma asupra căreia cedentul s-a înţeles cu agentul. Restul sînt comisioane”.
Cum au început
Ancheta banilor negri din fotbalul românesc a început după dezvăluirile din cazul Florin Bratu, tranzacţie în urma căreia atacatul rapidist a fost transferat la Galatasaray în septembrie 2003. Documentele au demonstrat că din 2.750.000 de euro, cît plătiseră turcii pentru jucător, 2.100.000 de euro ajunseseră la impresarii Ioan Becali şi Gheorghe Popescu. Din restul de 650.000 de euro, numai 100.000 de euro fuseseră înregistraţi în contabilitatea clubului Rapid.
Dosarul Ganea pare OK
Primul document pe baza căruia se pot face comparaţii între sumele declarate de un club din România şi unul din străinătate, a ajuns în România în urmă cu cîteva zile. Este vorba de actul de transfer al lui Ionel Ganea (foto, în alb) de la Gloria Bistriţa la VfB Stuttgart, din 1999. În acesată situaţie, există înformaţii neoficiale că suma anunţată de clubul din Germania ar coincide cu cea înregistrată în contabilitate de Gloria Bistriţa, adică 2.000.000 de dolari.
Regulamentul interzice terţii
În momentul efectuării unui transfer de jucători, banii trebuie viraţi de clubul care-l transferă doar în contul clubului cedent. Regulamentele FIFA interzic ca plata să se facă prin intermediul terţilor. Regulamentul privind statutul şi transferul jucătorilor de fotbal prevede la articolul 19, aliniatul 15, următoarele: “Sumele provenind din indemnizaţiile de transfer se achită obligatoriu numai în contul cluburilor cedente, orice obligaţii ale acestora faţă de terţi urmînd să fie executate ulterior”40 de milioane de euro estimează surse DNA că ar lipsi din transferuri
“Să faci afaceri cu un offshore nu este ilegal. Dar şi aşa, vom găsi modalitate să recuperăm banii”Sebastian Bodu, şeful ANAF







































esti bun Tolontane,te luam la Dinamo 😀
Comments are closed.