Acasă Revista presei Folosiţi-l pe Dinu!

Folosiţi-l pe Dinu!

114
0

(articol preluat din GAZETA SPORTURILOR)

– Cristian Geambaşu

Acţionarii lui Dinamo au dreptate. În lumea lor de trabuce şi limuzine, oameni ca Procuroru’ sînt inutiliRăducioiu nu mai vine, Ando şi-a luat tricou verde cu Omonia comunistă din Nicosia, Esteban Vigo Benitez pleacă să facă Revelionul în Spania, Moţi, Pleşan şi Vlăduţ Munteanu costă 4 milioane de dolari, pentru Poli, numai pentru Poli, Lobonţ i-a urat Crăciun fericit lui Ioan Becali, iar 6 din 9 acţionari se înţeleg foarte bine, ceea ce nu înseamnă că 3 dintre ei au altă părere, ci doar altă perspectivă. Aşa arată la sfîrşit de an tabloul marii familii dinamoviste, ceva între suprarealism şi abstract, între impresionism şi pictură naivă, între gaz butan şi butaforie cu trabajadori de mîna a doua, cu administratorul delegat pe post de companion al noii echipe tehnice, în rol de translator din spaniolă în română, de ghid cultural şi tălmaci al obiceiurilor obiceiurile locului.Prima certitudine după alungarea lui Andone. Dinamo a ratat încă un prilej să-i ofere o ocupaţie concretă lui Cornel Dinu. Senzaţia se adînceşte cînd afli cît de multe lucruri cunosc Esteban şi Ortega despre clubul unde au nimerit, toate însuşite de pe Internet, via Google. Sau Yahoo. Nu pretinde nimeni că Dinu era personajul providenţial, omul declick-ului spre marea performanţă, poate că nici el însuşi nu mai are suflu să o ia mereu de la început, din iarbă, dar dincolo de acestă titulatură academică de administrator delegat nu găseşti altceva decît irosire. Depou de lux pentru un om legat organic de istoria lui Dinamo. O funcţie decorativă pentru cineva mai inteligent şi mai citit decît toţi fumătorii de trabuc din Consiliul de Administraţie. Şi care se mai pricepe şi la jocul acesta de-i zice fotbal.Ca să ajungi bogat şi acţionar la Dinamo nu-i nevoie de carte. Să ai habar de fotbal, nici atît. Trebuie să fii băiat orientat şi cu spirit practic. Priviţi-i pe domnii de acolo, din CA, şi veţi înţelege. N-ai nevoie nici de prea multă ştiinţă de fotbal ca să ajungi să antrenezi pe Dinamo. E suficient să te cunoşti cu Giovanni, să-i aduci un jambon cadou de Crăciun, să te ţii cu capul plecat, trăiţi, aprendido senor, vamos a la playa, şi treaba-i rezolvată. Dinu le traduce, le explică, îi plimbă prin Bucureşti, ei se acomodează cu oraşul, ochesc fetele, mai tîrziu, acum sînt cu nevestele, Dinu le developează istoria lui Dinamo, le povesteşte despre ultimele sisteme de joc, ei îl aprobă politicos, ce vrea şi ăsta?, şi se gîndesc profesional la prima de instalare, la salariu, la condiţiile de la Hotel Phoenicia, la Catalunya, la Barca. După Sărbători, se vor întîlni din nou cu administratorul delegat, un interlocutor interesant şi un ghid minunat. Din păcate, Dinamo mai are de aşteptat pînă se va întîlni iar cu Dinu. Altfel decît în varianta decorativă.