(Gazeta Sporturilor)
Andrei Vochin
Dinamo a încheiat seria derbyurilor bucureştene în stil de mare campioană. De ce ar trebui să-şi ceară scuze doar Silvian Cristescu Politehnicii Timişoara? De ce nu şi toţi cei care au minimalizat pe Dinamo în ciuda evidenţei că noua echipă a lui Mircea Rednic juca fotbal? De ce nu şi cei care băteau apropouri subtile la “mijloacele specifice” ale “cîinilor” în asigurarea şirului interminabil de victorii?
Ce ar mai trebui să facă Dinamo pentru a convinge că este de departe cea mai bună trupă din România anului 2007? Ultima reprezentaţie, cea din Giuleşti, a confirmat definitivarea valorică a unei echipe care a zdrobit tot ce i-a ieşit în cale într-o manieră pe care n-am mai întîlnit-o în ultimii ani.
12 puncte din tot atîtea posibile a obţinut Dinamo în disputele tur-retur cu Steaua şi Rapid
Argumentul fizic
Picioarele alb-roşiilor au fost mult mai solide decît ale adversarilor. Dinamo a beneficiat de mijlocul liber al săptămînii pentru a se odihni şi a se prepara pentru meci. Chiar dacă a avut un adversar pe care l-a ţinut la respect în Cupă, rapidişţtii au alergat foarte mult miercuri pentru a învinge Pandurii cu 2-0. Apoi au fost nevoiţi să călătorească dus-întors pînă la Timişoara, revenirea în Bucureşti făcîndu-se cu numai 48 de ore înainte de derby. Şi, în plus, faţă de Dinamo care a avut un singur accidentat (Fabrice Fernandes), giuleştenii n-au putut conta pe Coman, Lazăr, Ganea şi, parţial, Mazilu.
Argumentul mental
Ramforsaţi de parcursul-ceas din campionat şi de atuul moral al victoriei în Ghencea, dinamoviştii au sosit în Giuleşti cu bazinul de încredere plin ochi. Transpus pe gazon, acesta s-a transformat într-o superioritate evidentă încă din startul meciului. Rapidiştii nu au apucat să tragă decît o dată la poartă, fără pericol, în vreme ce oamenii lui Rednic punctaseră deja de două ori şi mai rataseră încă două şanse bune de gol. Şi asta în timp ce pe teren se juca 11 contra 11.
4-1 pentru Dinamo a fost raportul şuturilor pînă la eliminarea lui Constantin. În final acesta a fost de 14-12 pentru Rapid
Argumentul tactic
Faţă de meciul din Ghencea, cînd a folosit mijlocaşii de bandă pe părţi inverse piciorului de bază, acum Mircea Rednic l-a pus pe Ze Kalanga în dreapta şi pe Cătălin Munteanu, la locul lui, în stînga. El a încercat să speculeze spaţiile din spatele jucătorilor de bandă ai Rapidului şi avea nevoia de executanţi de centrări utile. Aşa s-a întîmplat în minutul 2, cînd Munteanu acolo a sprintat şi de acolo a centrat pentru primul gol, şi tot acolo a creat superioritatea de doi contra unu cu Pulhac, fază din care s-a născut lovitura liberă de la golul doi. Meciul era aproape încheiat. Per total, Rapid poate invoca din nou posesia superioară (26 minute şi 46 de secunde faţă de 20′, 36″), numai că diferenţa s-a făcut la viteza de circulaţie a mingii. În timp ce Dinamo a pasat foarte iute (2,57″), Rapid n-a făcut-o nici măcar lent, ci foarte lent (3,22″)!!!
Argumentul valoric
Ecartul s-a mărit decisiv la două posturi cheie. În vreme ce Lobonţ a creat emoţii doar o dată, dar a rezolvat 15 situaţii şi, în plus, şi-a dirijat verbal în permanenţă apărarea, Edel a gafat la golul doi, a avut reacţie tîrzie la golul 3 şi a dat impresia de nesiguranţă la fiecare balon jucat în careul său . Apoi, Claudiu Niculescu şi-a surclasat atît adversarii direcţi, cît şi omologii pe post. El a jucat, spre exemplu, 32 de mingi în vreme ce Moldovan şi Mazilu au atins balonul doar de 11 ori fiecare. Şi a reuşit un record rar întîlnit. Careu de goluri cu geniu în coadă.
Dacă la toate acestea adăugăm alte două criterii favorabile oaspeţilor (ocazii 2-6, scor 1-4) şi o eficacitate de 25% (de două ori şi jumătate peste media din prima ligă italiană), concluzia e una singură. Avem o nouă campioană în faţa căreia trebuie să ne scoatem pălăria!
Perdea de fum
Cătălin Tolontan
Se ia un personaj care practică o meserie detestată. Un arbitru, de pildă. Se şterge cu el pe jos. Nu se poate apăra singur, e împotriva regulamentului!, iar şefii Comisiei sînt blat cu toată lumea, în mod sigur nu vor protesta nici ei.
După ce pierzi cu 1-4 acasă în cine să dai? În arbitru! Nu mai contează că erorile aceluiaşi om te-au ajutat să cîştigi la Piteşti, cînd a fost rîndul lui Penescu să-l acuze grobian, încercînd astfel să descalifice şi victoria ta. Acum faci exact acelaşi lucru!
“Este ruşinooos”, a spus Copos de cel puţin zece ori în faţa camerelor TVR, după joc. Este! Este ruşinooos să-l loveşti pe Colţescu, despre care nimeni din fotbal nu poate spune că l-a influenţat sau că îl are în buzunar. Este ruşinooos să ştergi cu buretele superioritatea de joc a partenerului tău din teren. Este ruşinooos să ajungi să fabrici alibiuri pe spinarea unui arbitru aflat în plină ascensiune, într-o profesie unde credibilitatea este capitalul cel mai important.
Da, Colţescu a greşit la cîteva faze. Dar a ajuns fotbalul atît de complicat sau noi atît de tîmpiţi încît să nu mai înţelegem logica meritată a unui astfel de meci, cea care spune că Dinamo a fost mult mai bună?! Muuult, cum ar zice patronul din Giuleşti.
Am obosit. Eu, dumneavoastră, noi toţi. După 15 ani de luptă cu anormalitatea, mai putem schiţa doar un gest de protest cînd observăm că totul se ia de la capăt. Jocul de oglinzi, perdeaua de fum, declaraţiile care nu se referă, de fapt, la meciul de azi, ci la cel de mîine, cînd, poate, culpabilizat, arbitrul va greşi pentru echipa ta!
Portarul vorbitor
Cristian Geambaşu
Atacanţii înscriu goluri, mijlocaşii construiesc, dau pase utile, fundaşii fac marcaj şi resping, portarii apără. Ies pe centrări, plonjează la picioarele adversarilor, resping cu reflexe nebănuite. Încaseză goluri parabile şi apără mingi imposibile. Tot despre portari mai ştim că în fişa postului e prevăzută şi puţină nebunie. Încă nu am auzit de mari portari recrutaţi din rîndul mişcărilor pacifiste. Închipuiţi-vă un călugăr budist levitînd între spaţiul dintre cele două bare şi transversală!
Nu ştiam de ce este mereu răguşit. Am bănuit la un moment dat că bea prea rece. Duminică seară am aflat adevărul, ajutaţi de goliciunea aproape impudică a stadionului Giuleşti. Bogdan Lobonţ este portarul vorbitor. Cel care strigă. Şeful executiv al apărării, dictatorul cu mănuşi dintre buturi. De la preşedintele jucător la portarul dominator. La omul care simte pericolul, îl adulmecă, îl anticipează. Exclamaţia lui Radu Ştefan din finalul derbyului cu Rapid – “Nu mai pot!” – spune totul despre felul în care se vede fotbalul din poarta apărată de Lobonţ. Fotbalul în stare de veghe, sub asediu. Cine doarme în front nu are ce căuta pe teren, asta spun strigătele lui Bogdan.
Între acele “Te omor, Pulhac!” (nu o luaţi ad litteram!) ori “Watch out, George!” (aici da!) şi ironia devastatoare consecutivă golului al treilea al lui Claudiu Niculescu – “Ei, nu se moare din asta!” – localizăm contribuţia lui Lobonţ la imaginea de azi a lui Dinamo. Viitoarea campioană îi datorează acestuia nu doar mai puţine goluri primite. El a reinstaurat încrederea şi ordinea într-o apărare ale cărei noţiuni elementare fuseseră depreciate de experimente exotice numite Delwarte sau Gaev, cetăţeni care aveau probleme în a se guverna pe ei înşişi, darămite pe fundaşii din faţă. Recitalul verbal al lui Lobonţ nu este o formă de exhibiţionism, ceva de genul: staţi să vă arăt ce şmecher şi ce cool sînt eu, cum îi terorizez pe ăştia! Nu, e pur şi simplu fel în care trebuie să comunice un portar modern cu echipa. Recitalul de goluri al lui Niculescu nu era posibil fără spectacolul sonor asigurat de Bogdan.
Portarul e o specie aparte în fotbal. El aparţine echipei şi îşi aparţine sieşi mai mult decît ceilalţi 10 colegi. Singurătatea poate deveni subiect de meditaţie filosofică, fracţiunile de secundă în care rămîne faţă în faţă cu haita inamică înseamnă zile şi luni arse din calendarul biologic. Curios, deşi Moţi, Radu Ştefan, Blay şi Pulhac îi scot peri albi, Lobonţ a întinerit vizibil de cînd s-a întors la Dinamo. Mai ţineţi minte ce spunea Marica despre bucuria de a juca?
Cine va plăti, domnule Copos?
Ovidiu Ioaniţoaia
Aşadar, Dinamo a învins pe Rapid în Giuleşti cu 4-1, demonstrînd astfel, după ce bătuse Steaua în Ghencea, că e cea mai bună echipă din campionat. Pe merit, lider autoritar, cu o grămadă de puncte avans. A deschis scorul foarte repede şi l-a majorat la fel de repede, instalîndu-se la cîrma unei partide pe care a stăpînit-o în majoritatea timpului, fizic şi mental. Marcînd de 4 ori, Claudiu Niculescu a fost eroul serii, pentru ca portarul Apoula, notat de Gazetă cu 3, să fie decepţia ei. În general nesigur, camerunezul a gafat copilăreşte la golurile 2 şi 3. Avînd doar 20 de ani, nu-i exclus să devină portar. Deocamdată însă nu e. Altfel, în măsura în care s-a putut lega de ceva, Rapid a reclamat prestaţia brigăzii autohtone de arbitri, care a dezavantajat-o clar în două rînduri. Cronologic, cînd Sebastian Colţescu l-a eliminat, în minutul 27, pe M. Constantin şi cînd, aproape de final, asistentul A. Oniţa a anulat aiurea, pentru un ofsaid inexistent, golul înscris de Mazilu. De fiecare dată, au dovedit-o înregistrările video, cavalerii fluierului au judecat strîmb. Păcălit de ţipătul lui R. Ştefan, pe care însă M. Constantin nu-l lovise, “centralul” s-a grăbit să-i arate giuleşteanului al doilea cartonaş galben. El a încălcat astfel regula enunţată cîndva de celebrul Lo Bello, conform căreia un arbitru de clasă nu aude nimic, dar vede tot. Colţescu n-a făcut-o cu intenţie, n-a lăsat o asemenea impresie. Neîndoios însă că a greşit şi, prin asta, i-a îngăduit Rapidului să susţină că, dacă a redus diferenţa la 1-2 în 10 oameni, ar fi putut egala 11 contra 11. Sau şi mai mult. După aspectul partidei, e puţin probabil că s-ar fi ajuns acolo. Teoretic însă era posibil, din care pricină întreaga suflare vişinie, în frunte cu George Copos, s-a năpustit asupra arbitrului. Evident, nu Colţescu a decis cîştigătorul. Nu l-a decis nici Oniţa, a cărui semnalizare eronată s-a produs la 4-1. Numai că, din păcate, comise în una şi aceeaşi direcţie, erorile lor le-au servit celor ce, pătimaşi înainte de a fi obiectivi, n-au întîrziat să găsească scuze echipei favorite. Mai degrabă scuze decît explicaţii.
Greşelile amintite au readus în discuţie faptul că, deşi Dinamo solicitase brigadă de peste hotare la derbyul de duminică, tocmai Rapid s-a împotrivit. Acest veto a surprins cu atît mai tare cu cît turul fusese condus de străini şi părea logic ca istoria să se repete. Într-un moment în care, iată, refuzul s-a transformat în bumerang, Copos ameninţa ieri că va identifica persoana care s-a opus, iar ea va plăti foarte scump. Nu-i însă de aşteptat să fie cineva pedepsit. Deoarece e greu de crezut, chiar imposibil, că o hotărîre atît de importantă, ca şi aceea de a se juca pe Giuleşti cu porţile închise, nu pe “Lia Manoliu” cu public, s-a luat fără cunoştinţa şi fără aprobarea patronului. Cum, chit că pretinde altceva, Copos taie şi spînzură la Rapid, ar rămîne să se sancţioneze singur. Ceea ce fireşte că nu se va întîmpla.
Apel către huligani
Daniel Şendre
Nu contează dacă echipa pierde sau cîştigă, voi trebuie să vă bateţi. Cu ceilalţi sau cu jandarmii. Nu contează, prea mult, nici dacă aţi dat sau aţi luat, evenimentul în sine e important.
Vă place adrenalina, vreţi să vedeţi sînge şi dinţi sparţi. Şi ce farmec are să faceţi scandal cu lumea nevinovată din, să zicem, parc? Ãia sînt fraieri, ar sta să-i bateti. Trebuie să aveţi un răspuns, să luaţi şi voi una, două în freză. Şi dacă o încasaţi, ce-o să faceţi!? Că doar n-o să vă apucaţi să plîngeţi. Daţi şi voi. Şi vă place!
Jandarmii nu vă înţeleg, deşi ar trebui. Vă controlează la intrare de arme, dar omit un amănunt important. Dacă aţi veni cu mitraliere la voi, în retur n-aţi mai avea cu cine să vă bateţi.
Noi vă înţelegem, voi ne lăsaţi să vedem meciurile pe stadioane? Noi v-am susţine, voi n-aţi vrea să vă canalizaţi energiile spre cauze mai bune? V-aţi gîndit să vă duceţi după Bin Laden şi dacă nu-l găsiţi, măcar să furaţi steagul Al Qaeda de pe gard? Să se desfiinţeze naiba odată!
P.S. Cu mulţumiri lui Andrei, care m-a ajutat să-i înţeleg.
