(gsp)
Cristian Geambaşu
Ianis Zicu e un băiat politicos. Ã…Şi sincer, probabil. Dar e naiv, chestie care se tratează. Atacantul dinamovist spune că oricine ar vrea să lucreze cu Mircea Lucescu. Aşa ar trebui, dar cîte nu ar trebui să se întîmple acolo în Groapă pentru ca spartanii să redevină măcar o echipă cumsecade! Sentimental, practic, teoretic, gnostic, agnostic şi praxiologic ar fi ca Lucescu cel Mare să revină în Ã…Ştefan cel Mare. Cu sau fără Răzvan. Nea Mircea acolo s-a format, de acolo a plecat în lumea largă, acolo s-a reîntors la sfîrşitul anilor ‘80 pentru a pune pe picioare una dintre cele mai frumoase formaţii dinamoviste ale tuturor timpurilor. La zenitul carierei, Mircea Lucescu ar oferi clubului de suflet o minte lucidă. Dăruire cizelată în sute de ore de studiu, echilibru managerial. Ochi expert în materie de transferuri. Un proiect solid, în locul unor lucrări de reparaţii care nu se mai termină niciodată.
Marele paradox e că pretendentul Mircea Lucescu are un adversar greu de învins. Care se numeşte Mircea Lucescu. Acel Mircea Lucescu nu vrea să vină în Ã…Ştefan cel Mare ca salariat al lui Cristi Borcea şi Vasile Turcu. Nici ca subaltern al lui Nicolae Badea. Sau al lui Florian Walter şi al altor pseudonime din acţionariatul dinamovist. Or nimeni nu e dispus în acest moment să-i asigure toate gradele de libertate fostului căpitan de la Guadalajara. Bineînţeles că în discuţie sînt şi nişte bani, dar atunci cînd are ceva de dovedit Mircea Lucescu ştie să lase de la el.
Singurul punct unde Lucescu nu face paşi înapoi este profesia. Ã…Şi printre atîţia specialişti în butelii, mortar şi computere, e dificil să te strecori tu, antrenor care visează numai scheme. De aceea, suporterilor li se vor picura în urechi textele consacrate. Ahmedov zice nu, Il Luce nu vrea să renunţe la banii lui Ahmedov şi, ştiţi ceva, nici nu e hotărît şi nu e cîine adevărat, ham, ham, ca noi ăştia de investim în echipă. Apropo, pe cînd Lucescu, Dinu, Radu Nunweiller şi Dudu făceau istorie în Ã…Ştefan cel Mare nu prea lătra nimeni în jurul echipei. Ã…Şi erau atunci nişte vipuşti grele de tot pe acolo!
Modestie
Maria Andrieş
“Eu, ca antrenor, pot să aduc echipa pînă în faţa porţii”, a explicat Mulţescu, fără falsă modestie. Iată un om care-şi cunoaşte limitele. Iată un antrenor care face declaraţii de bun-simţ. Nu promite cai verzi cu crampoane, nu compune pe muzica din Liga Campionilor. Nu! Vine cu o chestie concretă, cu un obiectiv clar: de aici pînă aici. De la poarta lui Lobonţ pînă la marginea careului advers. E ceva distanţă, nu?
Lui Mulţescu nu-i plac vorbele mari. Îi mai scapă cîte una, e drept, “băieţii trebuie să cîştige gloria fiecărei duminici”. Dar, în general, e adeptul stilului direct. Vorbeşte strict la obiect: “Prefer să cîştig cu 3-2 decît cu 1-0″ sau “Vreau ca jocul să se îmbunătăţească şi să apară şi rezultatele”. Simplu, nu? Nimeni la Dinamo nu se exprimă mai clar de atît.
Cînd trece la fapte, lucrurile se complică. Numai Mulţescu ştie ce anume face acolo, la Dinamo. Confiscă decodoare, scoate tineri din echipă şi bagă în loc alţi tineri, schimbă sistemul de joc şi anunţă în ultima clipă.
Chiar e nevoie de atîta stres şi complicaţii ca să aducă echipa pînă în faţa porţii? Oare ce isprăvi ar trebui să facă, să ducă echipa mai departe, în careul advers? Să schimbe sistemul de două ori pe meci? Să-şi pună jucătorii să se tundă zero şi să vină cu părinţii la antrenament? Sau treaba lui se termină la marginea careului? De acolo, dacă vor goluri, dinamoviştii n-au decît să-şi ia alt antrenor.
Diversiune pe bancă la Dinamo
Daniel Ã…Şendre
– Deci! Ce facem?
– Eu zic să punem ceva pe bancă. Părerea mea. Nu zic de care, să nu facem reclamă, dar cu puţină gheaţă lîngă ea o să-l atragă sigur.
– Nu e bine. Trebuie să stea 90 de minute acolo şi nu mai e loc pentru jucătorii de rezervă. Plus că le văd titularii şi or să se repeadă în ele. În fine, tu de unde naiba ai aflat Vasile că avem şedinţă?
– Ai bă Cristi, ce naiba! Å¢ie îţi arde de glume…
– Ã…Ştiu! Punem o carte. Părerea mea.
– Da. E bună ideea. Ce carte?
– Numai cu miştourile eşti, Cristi.
– Hai, mă, nu mai fi ofticos. Sună-l pe Patapievici!
– Nu ştiu cine e ăsta, dar am numărul lui Vadim. El e cu cărţile, cu astea.
– Da. Sună-l cu număr ascuns şi nu-i spune cine eşti. Cînd o să audă că-i ceri o carte, o să creadă că eşti Gabi Jugaru.
– Da. Ia, staţi că sună… Alo!?
– Ascult Radio 21!
– … Domnul preşedinte Vadim?!??
– Sus patria, jos mafia!
– Sus patria, jos mafia, Domnu` preşedinte. Sînt…
– Ã…Ştiu cine eşti, te am în memorie. Ce mai faci tu, măi?
– Bine, maestre, mulţumesc. V-am sunat pentru că vreau să-mi recomandaţi o carte.
– Abecedaru`, Vasile.
– Nu pentru mine domnu` preşedinte, pentru…
– Ã…Ştiu pentru cine. E singurul de la voi de acolo, care a pus mîna pe vreuna. Dar, ce mai faci tu, măi?
– La fel, maestre, multumesc. Ce carte?
– Una pe care sigur n-a citit-o nimeni. Teza mea de doctorat în istoria re…
– Asta e! Mulţumesc domnule preşedinte. Ã…Ştiam eu că numai dumneavoastră mă puteţi ajuta.
– Gata. L-am prins! La meciul următor va sta pe bancă.
– Bravo, Vasile. Ã…Ştii ce ai de făcut. Să nu uiţi să o pui acolo.
– A, nu. Aduce ghinion, eu nu pun mîna pe ea. S-o pună Cristi!
– Păi… nu, adică… Eu n-o să fiu în ţară, n-am cum. S-o pună domnu` Badea!
– Haide mă… nu fiţi copii! Dacă mă vede pe mine pe acolo se prinde că e ceva în neregulă. S-o pună Walter.
– Da de ce eu?
– Da cine vrei? Galliquio?
– S-o pună China!
– Nu, haideţi să nu implicăm jucătorii!
– Păi şi atunci, cine o pune?
– Bă, ia, gata! Ne complicăm aiurea. Vasile, sună-l pe Mulţescu!
“L-am adus pe Mulţescu pentru că Domnul Dinu avea o vîrstă, o experienţă, nu a vrut să stea pe bancă în timpul meciurilor” – Vasile Turcu







































nu inteleg ce treaba are Vadim cu dinamo,nu te supara dane dar ca sa faci misto de vadim trebuie sa stii macar un sfert din sfertul sferturilor din ce stie el ori la tine nu cred ca e cazul,ai luat-o si tu pe urmele lui muresan si paskany
Bun articolul lui Geambasu.Restul…e tacere
articol tipic gaºca slugilor proaste!muşeţel presa!
Comments are closed.