Mici apocalipse

(Gazeta Sporturilor)

Maria Andrieş

Bine mai spunea un scriitor francez, ceea ce îngrijorează lumea actuală sînt micile apocalipse cotidiene, nu marea Apocalipsă. Numai pe şefii de la Dinamo nu pare să-i mai îngrijoreze nimic.

Înfrîngerea cu Vaslui a fost clasată la accidente nedorite, lotul a rămas la categoria 24 de stele, minus 300 de dolari amendă. Plus Giovanni, care se pregăteşte să intre în scenă, în căutarea altei afaceri Chivu. De unde va pica de data asta comisionul? De la Ã…Ştefan? De la Mărgăritescu? De la Zicu? La început de sezon, campioana merge pe teoria eforturilor minime, zisă şi a lui La Pas. Efortul minim al prezenţei în teren e suficient pentru a cîştiga un meci. Efortul minim de a îmbrăca tricoul roş-alb ajunge pentru a fi un mare jucător. Efortul minim de a te lua cu mîinile de cap previne un dezastru cu Lazio.

Ã…Şi sub pojghiţa mulţumirii de sine, se străvede o echipă mai vulnerabilă decît sînt gata să recunoască acţionarii. Punctele slabe n-au apărut de azi pe mîine, valoarea nu s-a subţiat dintr-o dată, doar că Dinamo n-a mai fost pusă serios la încercare de multe luni. Aveau nevoie de un şoc, poate de mai multe, să iasă din starea estivală.

Au avut parte de o vacanţă lungă, mult prea lungă pentru ritmul în care se schimbă lucrurile în fotbalul de astăzi. Pe lîngă faptul că nu prea mai sînt echipe slabe în cupele europene, nici în Liga 1 nu mai sînt adversarii de altădată. Granzii nu mai merg ca pe autostradă de la un capăt la altul al ţării. Nu se mai dă nimeni la o parte din calea lor. Nu se mai pun autocare inerte în poartă, adversarii provinciali nu se mai masează livizi în careu, aşteptînd bombardamentul de voie al favoriţilor. Marginile s-au pliat pe centru, figuranţii au şi ei replici, surprinzătoare, curajoase, dacă nu de-a dreptul nebuneşti. Cine s-ar fi gîndit la un Vaslui atacînd poarta dinamovistă din prima repriză? Sau cine şi-ar fi imaginat Gloria lui nea Jean egalînd în ultimul minut, în Giuleşti? Cine ar fi luat în calcul posibilitatea spectacolului la un meci între Urziceni şi “U” Cluj? Sau la Poli – CFR?

Va fi un campionat nu doar mai strîns, dar şi mai dens în fotbal ca niciodată. În cazul ăsta, nu-ţi poţi permite să nu faci nici o mişcare. Să nu exersezi decît ratările, să răspunzi printr-un gest plictisit cînd adversarii se întăresc. Nu e clar de ce a picat transferul lui Pleşan, că n-a vrut el, că n-au insistat şefii lui Dinamo, că a fost pe bani. Dar în nici un caz pentru că fostul polist ar fi fost în plus în Ã…Ştefan cel Mare. În lotul campioanei, pe lîngă cele 24 de stele, care stau pe umerii cîtorva jucători, restul sînt supernove reciclate, pitice roşii, albe sau gratuite. Lipsa de omogenitate se simte în joc, lipsa de motivaţie se vede în faţa porţii. Iar presiunea “dublei” cu Lazio nu apare nicăieri. Decît în cutele care se adîncesc sumbru, ca harta unei mici apocalipse, pe fruntea lui Rednic.

Vulpea şi strugurii

Ovidiu Ioaniţoaia

… crede că, dacă Pleşan va juca bine la Steaua, Dinamo va regreta că a fost de acord cu transferul

Aproape că s-a uitat de frumuseţea meciului CFR – Poli, dintre cele mai atractive din ultima vreme, cînd s-a auzit, chiar în aceeaşi seară, că Timişoara i-ar fi cedat pe McKain şi pe Pleşan în Ã…Ştefan cel Mare. Ulterior, zvonul nu s-a adeverit, McKain optînd să rămînă pe loc, iar Pleşan mergînd nu la Dinamo, ci la Steaua. Cea dintîi variantă a căzut pentru că jucătorii menţionaţi n-au agreat-o. După ce a evoluat pe parcursul turului 2005-2006 în alb-roşu, românul a mărturisit, de la Cristi Borcea citire, că nu se mai întoarce niciodată în “Groapă” din pricina suporterilor. Rezultă că Dinamo a fugit după doi iepuri şi n-a prins nici unul, în timp ce Steaua a ieşit în cîştig. Unul însă relativ întrucît trebuie văzut dacă Pleşan va convinge în Ghencea mai mult decît a izbutit în formaţia de pe Bega. În care, cu excepţia recentei partide de la Cluj, cînd a înscris de două ori, n-a prea rupt gura tîrgului. Randamentul lui oscilant a şi constituit motivul care o va fi îndemnat pe Poli să-l vîndă, deşi va încasa doar jumătate din suma transferului, Pleşan fiind deţinut în coproprietate cu Dinamo. Fireşte, suporterii violeţilor s-au declarat surprinşi, ba şi iritaţi, de ideea plecărilor amintite. Ei s-au grăbit să le interpreteze drept semne că Timişoara nu intenţionează să depăşească stadiul de outsider. Altfel spus, că lasă mai departe troicii bucureştene şi, eventual, lui CFR misiunea de a concura la titlu. Dacă fotbalul e spectacol, dar şi negustorie, atitudinea lui Marian Iancu merită totuşi înţeleasă. Cum McKain se află în ultimul an de contract şi a refuzat, cel puţin pînă ieri, să-l prelungească, Poli riscă să-l piardă la vară pe australian pe degeaba. Aşa, în cazul în care ar fi bătut palma cu Dinamo, ar fi primit 1,5 milioane de dolari. Repetînd că Pleşan n-a sedus, s-a justificat şi faptul că Timişoara a intrat în negocieri cu Dinamo şi, după aceea, cu Steaua. Mai ales în condiţiile în care Iancu pare sigur că, dispunînd de numeroşi tineri talentaţi, Poli nu va resimţi foarte tare despărţirea de Pleşan.

Acum, că nu s-a ales nici cu McKain, nici cu Pleşan, Dinamo susţine că nu i-a vrut. Pasămite, vorbind despre interesul “cîinilor” pentru ei, respectivii au căutat să-şi ridice cota, iar Poli să-şi facă publicitate. Probabil că lucrurile n-au stat însă aşa, numai că strugurii la care n-ajunge vulpea sînt totdeauna acri. Pînă la urmă, Dinamo a acceptat ca Pleşan să meargă în Ghencea, socotind că la 500.000 de euro, partea sa, a încheiat o afacere bună. În măsura în care, la 25 de ani, Pleşan va renaşte în tricoul eternei rivale, e posibil însă ca Dinamo să regrete. Să-şi dea seama că a greşit cînd i-a înlesnit uneia dintre principalele contracandidate să se întărească.