(articol preluat din GAZETA SPORTURILOR)
– Cristian Geambaşu
Puţini se pot lăuda că de Crăciun au primit o reziliere de contract. Ambalată în hîrtie albă, cu fundă roşie. Şi mai puţini au forţa să renunţe, tăria să nu se agaţe de funcţie, decenţa de a nu-şi ridica poalele-n cap. Unii şi-au şters scuipaţii de pe obraz ca să prindă încă o delegare la vreun obscur meci de Cupa UEFA. Andone nu se numără printre ei. Nu trebuie să ai stofă de erou ca să ieşi demn din scenă. Mai ales cînd ştii că vei urca pe alta. În alt loc, în alt timp, cu alt Consiliu de Administraţie. Şi cu alt chef de a-ţi face meseria. Fiindcă la Dinamo s-a încheiat un capitol. Andone de azi nu era un antrenor mai puţin bun decît cel de ieri şi de alaltăieri. Dimpotrivă. Demonstrase ce era de demonstrat. Monotonia traiului zilnic dintre tehnician şi jucător, coabitarea complicată cu acţionarii, unii sub nivelul culturii fotbalistice a unui suporter mediu, ghinionul insinuat printre clipe de noroc, toate au săpat relaţia dintre Ando şi Dinamo. Se simţea în aer oboseala reciprocă mai mult decît umoarea domnului Turcu. Ori antipatia lui Neţoiu, fabricantul de coniac Unirea. 30 de grade alcoolice, plus Dorel.Dinamo este o entitate curioasă, jumătate fiinţă omenească, jumătate extraterestru. Şi societate non-profit, şi societate pe acţiuni. Şi club privat, şi club departamental. Jumătatea cu chip uman se obişnuise cu Ando şi ar fi trăit cu el pînă dincolo de pensie. Îi suporta tabieturile, accesele nervoase, îi anticipa momentele de graţie, dar şi de cădere. Îl putea adula şi detesta în cantităţi sensibil egale. Se bucura şi se întrista în ritmul rezultatelor. Jumătatea extraterestră, adică aceea care nu mai călcă pe pămînt decît cu roţile Rolls-urilor, Mercedes-urilor şi BMW-urilor, dorea o schimbare. Cînd ai bani mulţi, ai sentimente puţine. Devii spirit cartezian fără să fi citit vreo carte şi cu biblioteca inundată de bibelouri, cristălăraie şi sticle de whisky. Iar extratereştrii fabricanţi despirtoase, butelii, sau fier-betoane au decis. Tot ce n-a reuşit echipa în toamna asta a căzut în cîrca omului de pe bancă. Aşa e regula, antrenorul plăteşte şi ce n-a consumat. Era dreptul lor să dea cu stîngul. Pentru că Esteban Vigo Benitez, viitorul antrenor al lui Dinamo nu-i rudă nici cu Rafa Benitez, nici cu Vigo Mortensen (ăla de-a jucat în Stăpînul Inelelor), nici cu Esteban, celebra marcă de chitare reci. Reci ca sărbătorile în Ştefan cel Mare.







































Bravo!
Comments are closed.