(gsp)
Cristian Geambaşu
E bine că la Dinamo se învaţă limba română. Urmează să se înveţe şi limba fotbalui
O măsură bine venită. Cursuri de limba română pentru străinii de la Dinamo. Ã…Şefii clubului vor angaja un profesor care va lucra cu Miranda, cu Thiago, cu Romanovs şi cu Attoukoura. Ex-ce-lent! Dacă demersul era complet, poate nu ar fi stricat ca dom’ profesor, nu Rednic, să lucreze puţin şi la limba română vorbită de unii dintre acţionarii din Groapă. Care – ca să cuvîntăm ca domniile lor – am putea să-i recuperăm şi din punct de vedere lingvistic. Ã…Şi tot de la care nu am mai auzi în viitor perle de genul “băieţii erau temoraţi, apoi nu puteau ieşi din eforia meciului”. Başca teoria tandemului de trei fără cîrmaci, asezonată cu aceea a talismanului norocos. Cum altfel?
Aşadar, Pekarici şi compania vor studia cît de dulce şi de frumoasă e limba ce-o vorbim noi aici, pe cele două maluri ale Dîmboviţei. Demersul în sine e lăudabil şi trebuie instituţionalizat acum, cînd campionatul nostru s-a populat cu legiuni de fotbalişti din afara graniţelor. O minimă cunoaştere a limbii române e absolut necesară. Dincolo de expresii uzuale şi cuvinte-cheie precum “ce faci?, bine, mă laşi!, parai, euroi, ţeapă, fete frumoase, ieftine, cît?, bamboo, fratelli”, ei, străinii, ar asimila mult mai lesne indicaţiile tehnico-tactice. În paralel, n-ar fi rău ca şi fotbaliştii autohtoni să urmeze cursuri de spaniolă, portugheză şi engleză, eventual romgleză. Nici alde Diabate nu-i obligat în fond să înveţe mai multă română în două-trei luni decît a învăţat Cristi Borcea în toată viaţa!
Odată rezolvată problema Turnului Babel, va apărea o alta. Străinii vor pricepe că au nimerit în mijlocul unei babilonii interne, unde antrenorul continuă un fel de luptă de gherilă cu unii dintre principalii jucători, care jucători, la rîndu-le, îşi depăşesc constant statutul de salariaţi ai gazonului. Awoa, Campos şi ceilalţi ar înţelege, de fapt n-ar înţelege, cum e posibil ca echipa să funcţioneze mai bine în stare de război fratricid, de ce nu se ştie nici acum cine mai pleacă şi cine nu, cine dă bani, adică Vasile Turcu şi Cristi Borcea, şi cine nu, adică toţi ceilalţi.
Banalitate de final. Ar fi suficient ca la Dinamo toată lumea să vorbească limba fotbalului. Ã…Şi, în general, gruparea să fie animată de aceleaşi interese. Jocul formaţiei suferă nu din cauză că unii nu au studiat tipăriturile diaconului Coresi. Credeţi că în ipoteza unei repatrieri, ar deranja pe cineva dacă Tamaş ar zice la primul antrenament: Je m’appelle Gabriel et je suis le meilleur defenseur?
gaºca slugilor proaste, mult e dulce si frumoasa felatia ce ne-o oferiti zi de zi
He-he-he, corecte idei, Cristi Geambasu, decent expuse, dar sigur deranjante pt cei vizati. Deranjante, dar adevarate, asta e. Poate articolul atingea maximum corectitudinii, sa zic asa, daca expunea si precizarea ca fenomenul este cvasi-generalizat in fotbalul romanesc si ca aici legarea lui de Dinamo este pur conjuncturala, sa nu zicem intimplatoare, fiind o decizie personala, desigur aleatorie, a autorului textului. Cred ca nu e nevoie sa imi justific opinia prin exemplificari, oricum, pe cit de numeroase pe atit de bine cunoscute. Desigur, spre a fi corecti pina la capat, sa spunem ca exista si exceptii de la regula acestui fenomen, printre fotbalisti si, mai ales, printre oficiali, inclusiv la Dinamo. Exemplele sint si in acest caz cunoscute.
Dar, sa nu ne miram prea mult, Cristi Geambasu, cita vreme acestui “fenomen” ii apartin si multi membri ai preslei jurnalistilor, ceea ce e o apartenenta de-a dreptul impotriva firii! (Revin).
Hai borcea, ce dreaq faci? Adu-l pe Tamas, nu mai freca menta, ai zis ca avem buget nelimitat. Dovedeste ca mai esti bun de ceva, ca la vrajeli nimeni nu te intrece. Avem toate atuurile pt transfer, Tamas trebuie sa vina la Dinamo, lasa zgarcenia, tu chiar crezi ca-i pacalesti pe francezi cu cateva sute de mii de euro?
Chiar recent discutam cu doi studenti de la jurnalism si stiintele comunicarii pe marginea unei teme de acest gen. Observam faptul ca, jurnalisti destul de cunoscuti, care “se produc” zilnic nu doar in cotidianele de sport (sau nu), ci si pe la tv-uri, surprind absolut neplacut cind ii vezi cum se exprima la microfon, oral adica. Se pune intrebarea absolut justificata: cum poate cineva care are o exprimare verbala atit de greoaie si deseori eronata gramatical sau ortoepic, sa se exprime ireprosabil in scris, asa cum dovedesc textele semnate de ei in ziare? Imi veti raspunde ca la ziar exista vigilenta armata de anticorpi lingvistici a corectorilor? Nu tine! Corectorii indreapta, in principal, imperfectiunile inerente textului scris sau cules, rolul lor nefiind acela de rescriere substantiala a unui text si, evident, nici de scolarizare sau “reciclare” a pretinsului ziarist. Concluziile imi sint interogative: ce criterii de angajare au ziarele si cine scrie textele unora dintre voi?
Comments are closed.