Mult zgomot pentru putin

(gsp)

Ovidiu Ioaniţoaia

Dacă Pulhac a dovedit că nu are prea multă minte, nu era cazul ca şefii lui FC Dinamo să se pună la mintea lui!

După ce publicul a aflat că Torje, Ropotan, L. Goian şi Pulhac au chefuit cu prilejul zilei de naştere a celui dintîi, acţionarii lui FC Dinamo au trecut la represalii. I-au amendat pe cei 4 cu cîte 5.000 de euro, după care au anunţat că L. Goian şi Pulhac urmează să fie scoşi în curînd din lot. Ã…Şi dacă eventuala excludere a fundaşilor amintiţi n-are cine ştie ce consecinţe, Goian fiind rezervă, iar Pulhac indisponibil pentru circa 6 luni, pedepsirea lor pare trasă de păr, exagerată. De unde şi părerea că s-a făcut din ţînţar armăsar.

Ce s-a întîmplat ca să se declanşeze un asemenea scandal? Torje şi-a sărbătorit împlinirea a 19 ani acasă, nu într-un bar ori într-o cîrciumă, iar impresia generală a fost că, deşi au băut, dinamoviştii au păstrat totuşi măsura. N-au sărit calul. Practic, nu petrecerea în sine a deranjat, cît a stîrnit valuri uriaşe faptul că jucătorii menţionaţi, în special Pulhac, au îndrăznit să cînte o melodie dedicată Stelei. Sau măcar s-o asculte şi s-o aplaude. Momentul i-a înfuriat teribil pe suporterii “cîinilor”, cărora li s-au alăturat şi acţionarii.

Să zicem că enervarea roş-albă se explică în cadrul tradiţionalei adversităţi dintre Dinamo şi Steaua. Pe de altă parte, e foarte greu de imaginat, chiar imposibil, că un fotbalist ca Pulhac, sosit în Ã…Ştefan cel Mare încă de la vîrsta junioratului şi consacrat acolo, ar putea vreodată simpatiza cu rivala de moarte din Ghencea! O astfel de variantă pare de-a dreptul fantezistă.Fără îndoială însă că Pulhac a comis-o. Avea datoria să se controleze, nu să se dea în spectacol. Numai că borcanele nu trebuie încurcate. A ridica un gest puştesc, provocat de consumul cîtorva pahare de vin, la rangul de trădare înseamnă a răspunde unei greşeli cu alta.

Cînd se transformă ştiinta în viciu?

(gsp)

Emil Grădinescu

Atunci cînd Pulhac îşi rupea genunchiul pentru Dinamo era un măscărici?

Acoperit! Descoperit! – suna comanda guturală a caporalului, iar noi ne puneam sau ne dădeam jos boneta într-un exerciţiu imbecil de supunere şi umilinţă. Se numeşte instrucţie şi e ceea ce s-a întîmplat cu Steaua şi CFR în rol de recruţi cu capetele tunse chilug.

Cît erau ele de comuniste, de departamentale şi de mijloace de propagandaă în mîna  dictatorului, Steaua, Dinamo şi Universitatea Craiova ajungeau în semifinale, în finale, ba le mai şi cîştigau, de ne făceau să ne simţim mult mai aproape de Europa decît o fac hibrizii de azi, îngenuncheaţi înaintea  norocului, ca Zapata la Munchen.

E clar că sîntem de 18 ani pe un drum greşit. Am acoperit blaturi ca să descoperim cum răsar din pămînt palate de crystall, unul după altul. Construim consilii de administraţie din veri, unchi şi bodyguarzi ca să transferăm cetăţeni cu legitimaţii de fotbalişti, care se plimbă ca Semedo, cu un aer uimit şi admirativ prin expoziţia de fotbal de pe Allianz Arena. Alergăm cu valize de bani după alţii, în loc să îi creştem pe ai noştri şi, bineînţeles, că nu avem timp să înţelegem şi să aplicăm ideea fundamentală care ne guvernează  piaţa şi viaţa: cîştigă cel mai iute, cel mai puternic şi cel mai deştept.

Deci: cu aerul nătîng al fătucilor port-microfon chinuite de angoasa că Totti nu a auzit de Dracula, cu agresivitatea lipsită de sens a galeriilor care terorizează călătorii şi comentatorii prin trenuri şi cu grobianismul lui Ionuţ Popa, emitentul unei declaraţii de rahat, mă întreb: cînd Pulhac îşi rupea genunchiul pentru Dinamo era un măscărici?

Dar în care moment, specialiştilor, cunoscătorilor şi consumatorilor fruntaşi, macheala se transformă  din ştiinţă în viciu?

Copiii rătăciţi

Costin Stucan

“Sunt nişte copii, ce aveţi cu ei?”, au spus acţionarii de la Dinamo după ce cvartetul Torje, Ropotan, Pulhac şi fratele mai mic Goian a cântat cu foc Steaua e numai una. Tocmai luaseră două de la Braşov, dar au desfăcut baterie de Busuiocă dupa baterie. Ca să uite, probabil, pentru că aşa sunt copiii, urăsc să fie trişti.

Bucuria copiilor de la Dinamo e nepreţuită, merită să iei şi 5000 de euro amendă pentru o noapte de distracţie. Păcat însă că şefii de la Dinamo le-au scos ei banii din buzunar. Mamă, cum ar mai fi cotizat copiii 5000 de euro la un Salam, la un Minune, la un Vijelie, bancnotă după bancnotă, fără număr: pentru mine, pentru mine, pentru fata mea, pentru sora mea, pentru mine, până când pe podea se adunau 5000 de euro într-un morman care ar fi intrat apoi într-un sac de plastic. Asta e plăcerea lor, să fie remarcaţi, că doar îi ştie o ţară întreagă.

Cu excepţia lui Torje, copiii răsfăţaţi ai acţionarilor sunt trecuţi de 22 de ani. Câştigă 2000 de euro pe săptămână, au maşini la care alţi copii visează o viaţă întreagă. Totuşi, nu asta e problema, ascultă ce vor, cântă pentru cine vor, fac ce vor cu banii lor. Chiar dacă joacă de parcă au stat în cantonament la Bamboo, la Fratelli sau la Torje acasă, băieţii ăştia îşi pierd tinereţea la Săftica. Marea problemă pentru copiii de la Dinamo şi nu numai e că uită de unde au plecat. Mulţi au fugit de sărăcie şi au uitat ce înseamnă respectul, umilinţa şi o bancnotă de 1 leu. Peste 10 ani, pentru mulţi dintre ei faima va fi o amintire îndepărtată, în timp ce grija zilei de mâine le va bate la uşă. Au auzit oare copiii de azi de un anume Vasile Chitaru? A fost un mare talent al anilor ‘70, venit la Dinamo de la Bacău. Pe vremea aia, patronii de la Bamboo şi Fratelli erau sugari, însă viaţa din Bucureşti l-a învins pe copilul Chitaru. S-a sinucis în 2003, la 45 de ani, după ce şi-a băut până şi banii cerşiţi de la foştii coechipieri. N-a înţeles că viaţa de fotbalist e scurtă!