(articol preluat din Sport Total)
– Cosmin Staniloiu
Mai batrin de ieri cu un an si proaspat tuns, Cristi Borcea isi pastreaza intacte visele si se pregateste asiduu pentru Liga Campionilor. Intotdeauna e sanatos mintal sa ai printre ai tai si un optimist incurabil, si tocmai de aceea Borcea devine, pe zi ce trece, indispensabil la Dinamo. Indiferent de vreme, de adversar, de teren si de rezultatul de pe tabela, Borcea e gata sa ia cu asalt Liga Campionilor, pentru ca merita!Macar el si abnegatia aceasta neindoita, credinta ca de data asta a sosit vremea. An de an, Borcea prinde singur curaj si decoleaza spre Santiago Bernabeu, cu oprire pe dreapta la Milano si pe stinga la Londra, sa-i traga o mama de bataie fotbalistica si lui Mourinho. Din avion, trimite bezele spre Ghencea si danseaza cu buricul spre Grant. Ce fericire!As zice chiar letala, ca sa-l parafrazez, dar asta ar insemna ca am vorbi deja despre un mort. Luat de val, de anii trecuti peste el si de optimism, seful ciinilor a incurcat injectiile si i-a omorit pe toti cei care au trecut pe la Dinamo, cu un ser alb-rosu letal: “Asa am facut cu toti cei care au trecut pe la noi si toti au avut parte de serul letal”.Ma si intreb, de ce mai vrea oare Alexa sa se intoarca, daca tot a scapat de letalul lui Borcea? Probabil ca motivul care a cintarit decisiv este Liga Campionilor, despre care acelasi Borcea spune ca abia-i asteapta pe ai sai. Oricum, Alexa a reusit sa bata importanta lui Plesan, Pancu, Moldovan si a lui Cocis la un loc, ne anunta actionarul dinamovist: “Daca facem si transferul asta, atunci vom avea de departe cel mai bun lot din campionat. Nimeni nu ne va putea sta in cale si Liga ne asteapta”.Ce-mi place aici e ca Borcea vorbeste de parca Liga ar fi o gara sau o fata batrina gata sa primeasca orice tren sau orice barbat care ii trece pragul. De aia zic, nu-l cred deloc, dupa atita optimism, ca povara anilor incepe sa o simta. Vesnic tinar si incorigibil in optimismul sau dansant, Cristi Borcea ofera portretul eternului descurcaret si al vesnicului asteptator de minuni smecheresti.In plus, ce-mi place la el e faptul ca se poate desprinde senin de orice context si de orice realitate inconjuratoare. Vorbeste de parca ar fi singur pe lume, iar lumea intreaga-i la picioare. Dinamo e pentru el un fel de gradina din spatele casei, unde-si asteapta amicii la un gratar si nu l-ar supara daca ar veni si doua-trei televiziuni, eventual, martea sau miercurea, de la 21:45.






































