(articole preluate din ProSport)
Iulian ANGHEL
In ciuda faptului ca nici macar fizicul nu-l recomanda pentru alocutiuni inteligente, Adrian Mititelu tuseste întruna. E fruntas la declaratii agresive, ataca în stânga si-n dreapta si emite ipoteze ridicate apoi tot de el la rangul de lege. Aproape ca nu trece o zi fara ca Mititelu sa nu scoata ceva pe gura.
Marele razboinic din Cetatea Prazului s-a laudat toata saptamâna trecuta ca va bate Dinamo si va arunca în infern echipa “câinilor rosii”. L-a numit pe Mircea Rednic groparul fotbalului craiovean, a amenintat sa nu prinda picior de dinamovist în Craiova, a jignit oameni pentru care chiulea de la scoala ca sa-i vada la televizor si s-a manifestat de parca ar fi fost stapânul universului si nu patronul unei echipe de traditie, dar care acum se straduie sa razbata în high-life-ul fotbalului românesc.
Intoxicarea omului cu nume de masura mica a primit duminica rasplata. Dinamo a administrat Universitatii o bataie sora cu moartea, partida din Banie fiind un macel al culorilor alb-albastre. La final, Mititelu tacea mâlc. Imaginea de razboinic a fost spintecata de golurile lui Ionel Ganea.
Nu stiu daca Mititelu a înteles ceva din lectia primita de la “câini”, dar prima lege a bunului-simt spune ca e bine sa vorbesti dupa ce gândesti. Iar prima lege a fotbalului spune ca în sportul-rege se vorbeste pe gazon. Oameni ca Mititelu nu fac decât sa strice atmosfera din jurul fotbalului, sa învenineze cu declaratiile lor si sa transforme disputele de pe gazon în lupte lipsite de fair-play. Pe Mititelu nu-l poti exclude din fotbal, pentru ca fara el Craiova fotbalistica probabil moare, însa între o moarte demna si o existenta chinuita destinul celei mai frumoase grupari din istoria fotbalului românesc a încaput pe mâinile unei brute. Sictir, umflatule!
Ganea la puterea a 4-a
Ion Cupen
Noi ne agataseram sperantele de bibelouri ca Torje si Andrei Ionescu, de muguri ca Herea, Sapunaru sau Ochirosii, de floricele ofilite ca Zicu. Dar valoarea campionatului e zgâltâita de cunostinte vechi precum Ganea, înviat dupa o accidentare de durata, precum Mara, alungat din discoteca, precum Dorinel Munteanu, care rasfoieste Cartea Recordurilor, cautându-si locul, precum Bostina, trezit din boemie, precum Viorel Moldovan, înhamat sa traga o locomotiva la deal.
Orice s-ar zice, Ganea a fost eroul etapei. E un tip imprevizibil, nestatornic, misca în front, e greu de fotografiat. Când exploziv, când calm. Când brutal, când duios. Când stârnit, când domolit. Si-a condus cariera ca un gospodar ardelean ce este, stivuindu-si slana în pod. S-a întors deunazi ca un batrân soldat din Legiunea Straina, oferindu-si serviciile în curtea lui Dinamo, unde a dat o mica lovitura de stat, instalându-se printre titulari.
La Craiova, lui Ganea i-a reusit totul. Centralul din Banie a fost transformat în esafod. Zeci de mii de oameni asteptau împatimiti spânzurarea dusmanilor traditionali, gata sa-si anine satisfactiile de zvârcolirile lor. Prea mititei universitarii lui Mititelu pentru un razboi atât de mare! Craiovenii nu se pricep sa construiasca. Prefera sa destrame si sa încurce. Calcati pe gât de un judet întreg, dinamovistii s-au încordat, sustragându-se din strânsoare. Fundasii lor pareau parapete de care se loveau stropii unei ape de ploaie. Mijlocul torcea domol, dar exact. Cu atâtia servanti în jur, Ganea facea ce trebuie sa faca un vârf autentic într-un meci de deplasare. Pendula, demarcându-se, se infiltra pe spatii libere si suta necrutator.
A fost ziua lui Ionel Ganea. Dar si a lui Laca, cel care a biruit un Rapid cu rotile patrate.
Vorbe
Dan FILOTI
Prima pauza a noii Ligi a lui Mitica. Ramânem cu CFR-ul lider surprinzator, semn ca, pe moment, la Cluj exista acoperire între vorba si fapta, asta spre deosebire de ceea ce se întâmpla în Banat, acolo unde Timisoara o tot ia de doi ani de la început dupa fiecare esec, dar de fapt da senzatia ca tot pe loc sta. Avem înca proaspata în memorie demonstratia de forta a dinamovistilor la Craiova, cu Ganea dezlantuit. Tantosa si inconstienta pâna sa înceapa meciul, Oltenia a fugit schelalaind din propria ograda. Performerele de anul trecut sunt la poli opusi. Steaua denota siguranta, indiferent ca se gasesc oameni din fotbal care sa-i conteste metodele, iar Rapid se pierde într-un noian de frustrari si justificari inutile în fata unei singure realitati: echipa nu se regaseste.
Una peste alta, ne bucuram ca suntem mai mult decât în grafic în cupele europene. Asta e tot ce conteaza cu adevarat pâna la urma! Surprinde totusi moda lansata de patroni cu pretentii de oameni echilibrati care-si ataca prea des si prea usor jucatorii, acuzându-i voalat de blaturi. Iancu de Timisoara si constanteanul Bosânceanu ne lasa în ceata, dupa un patent lansat de Iacov, un alt nou-venit în lumea oamenilor de fotbal.
Ori vorbesc doar de dragul de a se face auziti, ori spun doar o mica parte din ce stiu. Toate aceste mesaje subliminale se impun a fi decriptate de reorganizatele comisii ale Ligii si federatiei, care ar trebui sa se implice si sa-i determine pe epigonii lui Dan Brown – autorul controversatului best-steller “Codul lui Da Vinci” – sa spuna pe româneste daca au ceva de zis ori sa taca pâna în momentul în care o sa gaseasca probe. Pâna când se va întâmpla asta, sa ne concentram asupra nationalei, care începe lupta pentru recâstigarea unei pozitii mult timp pierdute în inima microbistului român.






































