Acasă Revista presei Teoria conspiraţiei

Teoria conspiraţiei

137
0

(articole preluate din Gazeta Sporturilor)

Cătălin Tolontan

De cînd s-a îngroşat gluma cu punctele şi de cînd punctele s-au făcut bani, şi după ce şefii s-au prins că banii vor creşte, la fel şi punctele, la fel şi locurile de Champions League, spirala continuă!, iar locurile s-au făcut bani, ei bine, de atunci fotbalul nostru a turbat.

Acum, Rapid acuză că Moldovan a fost suspendat pentru că giuleştenii joacă împotriva lui Dinamo. Tema e veche. Există un plan atotcuprinzător, conceput de persoane omnipotente care vor să impună echipa campioană. În acest caz, pe Dinamo.

Cu cîteva zile în urmă, Steaua era acuzată că trage sforile cu arbitrii. Mîine, va veni rîndul Rapidului. Suspiciunea ajunsese chiar şi la CFR Cluj!

Ei bine, o veste proastă pentru adepţii teoriei conspiraţiei! Avem, ca specie, defecte care ne împiedică să ducem la final un astfel de plan. Oamenii, nu doar românii, sînt superficiali, guralivi şi neserioşi. Ar fi nevoie de zeci de persoane cu funcţii înalte care să marşeze la o astfel de acţiune. Să rişte, să acţioneze şi să tacă. Pentru totdeauna. E aproape imposibil.

Da, sînt interese mari. Şi da, dacă ar putea, patronii cluburilor şi-ar lichida adversarii pentru un loc în Ligă. Dar nu, nimeni nu poate să-şi planifice şi să aibă garantată supremaţia într-un domeniu hipercompetitiv, aşa cum este fotbalul nostru astăzi. Plus că se mai întîmplă ceva. Dai peste oameni incoruptibili, care-şi văd propriul interes, cel al prestigiului şi al carierei.

Un exemplu: arbitrul Tudor. N-am fost niciodată împotriva arbitrilor străini. E foarte bine că vin. Însă un meci ca Dinamo – Rapid ar fi putut fi condus de Tudor. Sper să nu regretăm la final că n-a fost aşa.

Copos de Madeira

Alin Buzărin

Astralul, cerescul, supraterestrul George Copos a coborît pe pămînt. Şi nu pe oricare, ci pe colţul de Rai din Atlantic numit Madeira.

Acum cîteva săptămîni îşi exersa abacul mental, enunţînd în cîţi oameni a evoluat Rapidul. Ba în 10, ba în 9. Tot atunci, strîmba din nas la rezultatele modeste, spunînd, în terminologie proprie, că echipa nu performează. Reţinut în relaţia cu Răzvan Lucescu, dur cu Dinu Gheorghe, indiferent cu jucătorii, care mai aveau de luat prima cu Hamburg, calificare petrecută în urmă cu o jumătate de an.

Durul căpitan de yaht personal a schimbat brusc orientarea pînzelor. Acum, în preajma sa adie un alizeu popular. Merge în Madeira, la capătul continentului, se amestecă printre jucători, se plimbă pe sub palmieri cu puloverul aruncat tinereşte pe umeri. Pare preocupat de ideea de Rapid, stă de vorbă cu toată lumea, savurează calificarea muncită din prelungiri şi o îmbracă în veşminte eroice. Discursul său se vrea emoţionat, vocea sa încearcă să meargă la coarda sensibilă a suporterilor.

A revenit perioada pupatului creştetelor jucătorilor, dar de data asta coincide cu scuturarea energică a buzunarului. Mazilu plus Lazăr în urma unor negocieri de anduranţă cu Şiman, ca de la naş la fin. Zicu, extras din buchetul lui Dinamo. Griffiths şi Săpunaru, adică investiţii serioase în banca de rezerve. În total, conform propriei enunţări a magnatului, 5,5 milioane. Adunate, ca steagurile de la prefectură, nu prea ies, dar rotundul sumei dă bine la bobor. Cu toate astea, magnatul pare intrat într-o zodie a mărinimiei şi spune că Rapid mai are neapărată nevoie de 3,5 milioane, pe care le va furniza neîntîrziat.

Luat cu îmbrobodirea patronală, amărăşteanul din peluză e pe cale să-i plîngă de milă şi aproape uită că din banii ăştia mai mult de jumătate au venit de la Auxerre, pe Daniel Niculae. Şi că dacă fostul vicepremier mai adaugă cele 3,5 milioane promise, ajunge să aibă iarăşi 95 la sută din club, celorlalţi contribuabili la bugetul vişiniu rămînîndu-le doar ceva firmituri. Clanţe stricate de frigider sau un fund de canistră, cu rugină în puţina benzină de pe fund. Exact aşa cum era nu demult, înainte ca lui Valvis să i se toarne lapte îndoit cu apă minerală în cap.

Refrenul lui Copos e duios precum cîntecul unei sirene din Atlantic. Probabil că patronul a şi auzit această muzică suavă sub geamul său de la Madeira, şi apoi a reprodus-o înduioşător unui auditoriu topit s-o asculte. Pe un tip precum Copos, două nopţi dormite aproape de Tropicul Racului n-au cum să-l facă mai darnic, ci doar să-l păstreze la fel de abil.

“Rapidul mai are nevoie de 3,5 milioane de euroşi eu sînt dispus să plătesc această sum㔠— George Copos