(articole preluate din GAZETA SPORTURILOR)
– Ionuţ Petrişor
Vasile Turcu a venit în Ştefan cel Mare mai întîi ca finanţator al formaţiei de handbal, în anul 2001, iar apoi, convins de Cristi Borcea, a investit şi la fotbal.
Doar el a primit pe vremea PSD peste 500 de miliarde de lei. Din ei a avut grijă să sponsorizeze şi partidulVASILE TURCU- născut pe 11 august 1954, în comuna Hudeşti din judeţul Botoşani- susţinător al lui Ioan Becali, a pus umărul la îndepărtarea lui Ioan Andone de la cîrma lui Dinamo. – controversat om de afaceri, implicat în mai multe scandaluri alături de Ministerul Culturii şi Cultelor. Apropiaţi ai lui Turcu afirmă că acesta ar fi pornit în afaceri de la comerţul de blugi aduşi din Turcia, pizza şi jocuri mecanice şi a ajuns la tranzacţii de miliarde cu statul român.Opera Naţională din Bucureşti, instituţie aflată în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, a încheiat în anul 2001 un contract cu firma SC ROMCONSTRUCT HOLDING SA aflată în proprietatea lui Vasile Turcu. În valoare de 509 milioane de lei vechi, contractul a fost încheiat pentru simple reparaţii. Conform Grupului de Investigaţii Politice condus de Mugur Ciuvică, pînă în 2003, Ministerul condus la acea vreme de Răzvan Theodorescu a plătit pentru contractul încheiat cu doi ani în urmă o sumă de 286 de ori mai mare decît cea iniţială, în total 146 miliarde de lei vechi. Acţionarul lui Dinamo a fost unul din clienţii privilegiaţi ai contractelor cu bani publici din timpul regimului PSD, fiind chiar un apropiat al fostului preşedinte, Ion Iliescu. De altfel, Iliescu l-a invitat aproape permanent în vizitele prezidenţiale de peste hotare pe Turcu. ROMCONSTRUCT a mai primit contracte cu bani publici şi pentru alte instituţii de cultură din ţară: Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul Ţăranului Român şi Teatrul Naţional Bucureşti. Suma pusă în joc pentru aceste contracte este una fabuloasă şi se ridică la peste 367 miliarde de lei vechi. Acelaşi Vasile Turcu a fost beneficiarul unei alte afaceri prin care a intrat în posesia a jumătate dintre fostele ICRAL-uri din Bucureşti. În anul 2003, averea lui Turcu era cifrată la circa 7 milioane de dolari, un an mai tîrziu ea ajungînd spectaculos la 25 de milioane de dolari, conform revistei “Capital”. În anul 2005, averea omului de faceri a crescut cu încă 5 milioane de dolari ajungînd la 30 de milioane. Decorat de Ion IliescuTurcu a fost decorat pe 7 februarie 2004 de fostul preşedinte Ion Iliescu cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer. Acesta se acordă “pentru talentul şi serviciile deosebite aduse culturii şi promovării spiritului caritabil, prin opere de creaţie şi sociale”. Ca urmare, la trecerea în nefiinţă, Vasile Turcu va primi onoruri militare (fanfară şi salve de tun) şi un loc de veci în cimitirele existente. Alături de Turcu au mai fost decoraţi Ernest Maftei (actor), Adrian Pintea (actor), Ionela Prodan (cîntăreaţă), Aristide Buhoiu (jurnalist).
513 miliardede lei vechi a primit Vasile Turcu din partea Ministerului Culturii şi Cultelor în urma contractelor derulateMîine veţi citi în Gazeta Sporturilor amănunte picante despre ceilalţi acţionari ai clubului din Ştefan cel Mare
Tamarele gazonului
– Alin Buzărin
Deşi încă nu i-a cerut-o nimeni, fotbalul poate pune oricînd la dispoziţie mătuşi depozitare de avere
În peisaj există destui oameni care-şi deversează averile pe ogorul Diviziei A. Dar pot fi zăriţi şi destui trepăduşi care o duc bine, au bolizi, cont gras şi vilă cu statuete prin curte, deşi trăiesc din salariu, barem şi alte stipendii modeste.
Pe vremuri nu foarte îndepărtate, aproape întregul arbitraj românesc vindea televizoare, rîşnite de cafea şi alte cuceriri ale tehnologiei avansate sud-coreene. Bineînţeles că magazinele nu erau ale arbitrilor, ci ale nevestelor, soacrelor şi, fireşte, ale mătuşilor. Nu neapărat de 97 de ani, ca tanti Tamara, chiar mai tinere. Cavalerii fluierelor catodice ridicau din umeri şi spuneau că ei, în afara arbitrajului, nu cîştigă nici un leu, iar căsoiul cu 14 camere şi l-au luat prin tezaurizarea chibzuită a baremurilor, la care se adaugă dobînda de rigoare.
Există în fotbal conducători, manageri, cărători de mape, transportatori ai teancurilor cu legitimaţii. Nici unul dintre aceştia nu e sărac, nu merge cu troleibuzul şi nu mănîncă din pachet brînzoaice făcute de mama soacră. Teoretic, toţi funcţionează pe remuneraţii decente, dar insuficiente pentru accesoriile auto, imobiliare sau bancare din dotare. Aici treaba se rezolvă mai simplu. Pentru mulţi dintre aceştia, dacă li s-ar cere, ar putea răsări o mătuşă care să ia asupra ei provenienţa bunăstării. O babă hi-tech, care ştie să lucreze cu scanner-ul, sau vreo eminenţă economică pensionată care transferă jucătorii prin diverse of-shore-uri din Cipru sau Insulele Cayman.
După cum există federali care şi-au ridicat hoteluri, vile, afaceri. Din leafa de cîteva sute de euro pe lună, fireşte. La, pardon, veceurile multor hoteluri se regăsesc aceleaşi accesorii sanitare ca şi la sediile ultramoderne ale instituţiilor în care lucrează. Iar afacerile fireşte că nu sînt ale lor, ci ale unor prieteni, veri, cumnaţi, soacre şi aşa mai departe.
Slavă Domnului că oamenii de fotbal nu sînt funcţionari publici! Dacă ar fi, zilele acestea ar trebui să completeze declaraţii de avere în care să treacă tot, de la alocaţia copiilor la dobînda depozitelor din bănci şi de la termopane la cărămizile care alcătuiesc deja legendarele grătare. Şi-atunci ne-am pomeni cu o droaie de rubedenii, de mătuşi Tamara pregătite să preia asupra lor plusvaloarea materială a unui fotbal altfel mediocru.Cu cît vedem mai multe mătuşi prin preajmă, cu atît ne devine mai limpede că, de fapt, nici fotbalul şi nici ţara nu sînt conduse de aceşti domni eleganţi, parfumaţi şi cu obrazul bărbierit bine, ci de nişte băbăciuni austere, dar putrede de bogate, care s-au ridicat la Ceruri lăsînd pe pămînt milioane şi milioane de euro necesari pentru integrarea în structuri şi pentru calificarea la un turneu final.
Exigentul Copos
– Catalin Tolontan
Copos greşeşte în serie, ca o Niagara care face pipi pe oamenii lui. Bine că eşti tare tu, Tolomacule, să-i spui unui om care a adunat sute de milioane de mangoţi cum se conduce o afacere!
Chiar aşa. Nu e Rapidul cel mai rentabil club din istoria României? Ba e. Numai că George Copos compară rata profitului din fotbal cu cea din celelalte biznisuri ale sale. pls!!!
Adică please, cum se scrie pe chat. După ce s-a învăţat cu rate uriaşe de multiplicare a banilor, treaba pe care o fac Vamă şi Răzvan la Rapid i se pare furt calificat. Din buzunarul lui. gs
, Vamă şi Răzvan! Adică Get Lost – Cărăbăniţi-vă!
Dacă ninge, te deszăpezeşte Primăria. Consiliul Local îţi netezeşte pîrtia. Stadionul ţi-l repară Ministerul. Iar CFR-ul pune gazon. Aşa se scrie manualul de afaceri, Princeton, ediţia George Copos.
Şi sportul? Performanţa? np.
No problem! Orgoliu, clasamente, galerie, trofee. Va veni şi vremea lor, după ce fotbalul va avea o margine de profit de 300%. În restul lumii, nici Mafia nu e atît de rentabilă. La noi, “nici să nu te gîndeşti, Răzvane, să cheltuieşti atîta!”. pm
, cum s-ar zice. Asta nu se mai traduce!






































