(articol preluat din Sport Total)
Radu Banciu
Nu mai pierdem in Europa. Chiar si atunci cind sintem aproape, ne vine in ajutor adversarul. Maltezi, evrei, greci, ori, daca nu maltezi, bosniaci si portughezi din mijlocul Atlanticului. Ne facem drum catre nicaieri cu inima plina.
Dupa mine, singura dezamagire a meciului de la Xanthi tine tocmai de numarul de goluri marcate. Sapte, cu unul mai putin decit recordul serii, 6-2 in Elvetia la FC Basel – Rabotnicki Skopje. A fost aproape de golul opt Ganea, dar arbitrul a refuzat sa valideze realizarea celui de-al treilea virf al nostru. In ansamblu, un meci haotic, guvernat de prostie si intimplare.
S-a evidentiat de la linie tovarasul Tutun, bosniacul care trebuie ca era suporterul lui FK Sarajevo, intr-atit a incercat sa-i umileasca pe ciini. Gresise destinatarul, dar nu si competitia. In plus, in contextul arbitrajului de azi, cred ca-l blamam degeaba, saracul! Marea revansa a lui Dinamo e aceea ca, la nici 24 de ore de la isprava Stelei in Champions League, echipa reuseste sa marcheze tot de patru ori intr-o deplasare europeana.
Chiar daca senzatia a fost ca in fiecare moment se putea intimpla orice pe teren, iar scorul a oscilat ca intr-o balanta defecta, calificarea devine o formalitate pentru returul din Stefan cel Mare. Niculescu a sfirsit prin a trinti o dubla intr-o singura repriza.
Nu stiu daca, dincolo de declaratii, asta ii satisface orgoliul lui Rednic, dar pina la prima infringere e greu sa-l contrazici cu ceva. Inceput in Malta si continuat in Bulgaria contra lui Beitar, parcursul pe trei sferturi balcanic al dinamovistilor se apropie de sfirsit. Grijile grupei de calificare cu cinci capete incep sa mijeasca la orizont.
Rapid e mai mult matematica decit explozie. Mai multa munca decit talent. E frecangeala de depou, pina la urma. O confirma fara sa vrea si Viorel Moldovan, cind vine si spune ce drag are el de munca la virsta ultimelor indoieli ca fotbalist. Returul de la Funchal (in limba locala, numele capitalei insulei Madeira inseamna chimen) se anunta lung si complicat.
Cu un gust indoielnic. N-ar fi exclus ca dupa un zbor de 6 ore sa ne bata ei cu 1-0, sa ne trimita un pic in prelungiri, ba chiar sa intinda coarda pina spre loviturile de departajare de dupa miezul noptii. Madeira e atit de departe de Europa continentala, incit in miresmele ei simti ca plutesti: la aterizare esti in Africa, la decolare in America Latina.
