(articol preluat din Sport Total)
Andrei Balan
Cind Dennis Serban a inscris un gol care merita retras din circulatie si protejat prin lege, o tara intreaga, impartita de culoarea patimii si a iubirii, a dus mina la inima, frematind. Cind Dennis Serban, cocosat de umbra propriei ratari, s-a reinventat ca fotbalist, nu s-a produs nici un cutremur in Turcia, nici un atentat in Liban si nici o deturnare de fonduri in Romania.
Cind Dennis Serban a ridicat privirea spre stele, multumind sfintilor din teren si celor din Cer ca l-au lasat sa se creada Dumnezeu pentru o clipa, intr-un spital infasurat in alb, un copil de doi ani a tresarit in somn. De ziua lui, Dennis Mihai Pascovici visa copilarii, visa ca tatal sau nu e suparat, visa ca tatal sau nu plinge lipit de timpla lui atit de slabita.
De ziua lui, Dennis Mihai Pascovici nu credea ca mai poate inscrie in prelungirile vietii, dar a deschis ochii si si-a inchipuit ca poate. La rascrucea lumilor, in minutul 91, un copil nu trage de timp, nu cere schimbari, ci intinde doua minute spre lumina, una spre tatal sau si una spre Tatal Nostru. Aseara, Dennis n-avea cum sa nu inscrie. Pentru ca Dumnezeu nu rateaza niciodata, nici macar in nocturna, zimbetul unui copil si tipatul unei inimi curate.
