E o zi de sambata ce prefateaza al paisprezecelea anotimp fara vesnic-tanarul capitan.
E un meci unde, datorita prezentei voastre, va juca si el alaturi de baieti.
E timpul sa strangem randurile si sa se cutremure tot Bucurestiul la auzul vuietului ce vine din Stefan cel Mare : “Hildan ! Catalin Hildan ! Unicul capitan !”
Nu conteaza adversarul, nici faptul ca defapt e o clona a nestiintei, un produs al iradierii politice si al incompetentei si grandomaniei unui mititel; conteaza doar spiritul acesta care s-a jertfit ca sa ne tina uniti in gerul asta, al lipsei de performanta a clubului pe care il iubim.
Haideti sa ne cinstim renumele, sa ne plangem amarul si pe cei plecati prea devreme, haideti la stadion, de parca v-ar astepta insusi capitanul, in carne si oase !






































