Daca as fi ramas in tara, sa ma duc la meci, as fi ramas in stadion printre ultimii, inmarmurit si privind in gol la gazonul pe care s-au vazut pete ros-albe si stele cazatoare negr-albastre.
Daca as fi fost antrenor dinamovist, mi-as cere scuze adversarilor din ultimele 3 etape, in primele doua pentru ca echipa ce o antrenez nu statea in ghete un meci intreg, iar in ultimul pentru ca am trimis macelari sa “taie” picioarele oilor, la propriu.
Apoi as cere scuze conducerii pentru bataia de joc pentru care plateste, ca intr-un final sa fac plecaciuni suporterilor care au venit sa vada al 3lea meci in care echipa pe care o antrenez nu joaca nimic- nimic!
Daca as fi in conducere, as cere public scuze adversarului de aseara, pentru accidentarile pricinuite de “jucatorii” echipei mele, si as da o lectie celor care din prea multe frustrari trebuie sa vina sa se dea zmei in galerie sa arunce cu obiecte si petarde in teren – TREZITI-VA OAMENI BUNI ! Pe BUNE ! sutnem in 2013, fazele astea sunt expirate de vreo 15 ani cel putin ! Dar Romania, traieste si in fotbal, mai mult din trecut – vezi celebrarea isterica, paralela cu ziua meciului, a lui un anume an 1986.
Daca as fi purtator de tricou rosu cu emblema cu caini, si as fi intrat aseara pe teren, mi-as fi pus mari intrebari, daca m-as fi putut uita in oglinda a doua zi. – dincolo de putinele ocazii si de faptul ca pe langa ca nu am fost in stare sa legam mai mult de doua pase, ne-am si concentrat pe floricele si pe pase in ultima secunda – vezi Stratila; ori pe actiuni individuale care aveau alternative ce pareau mai viabile – vezi Curtean.
Acuz si eu echipa de un amestec intre delasare si impotenta, pentru ca vad asta de vreo 3 etape incoace, si imi era greu sa cred ca 2 reprize de tir, o sa ii revigoreze.
Aseara am pierdut pe mana unui antrenor care va fi mereu un dinamovist adevarat dar care e prizonierul proprii conceptii despre fotbal, un fotbal doar de dansul inteles, mai ales in ultimele 3 etape, si DA, am obsesia ultimelor jocuri pentru ca eu nu am vazut o echipa pe care sa fie imprimata o directie de joc, o strategie.
Pierdeam la fel sau mai grav, cu echipa a doua in teren, dar macar o putea scoate pe maneca pentru ca talente ca Stratila si Rus am tot vazut.
Nu m-ar mira sa il vad pe Nica pe banca pana la finalul campionatului pentru trezirea din adormire a vesnicului Dodel, insa sunt conviins ca ar fi o decizie gresita.
Daca as fi la comisiile de disciplina, as amenda sau as obliga cluburile sa isi amendeze anumiti jucatori din ambele echipe pentru comportament nesportiv.
Daca as fi fost, aseara, operator la tabela Arenei Nationale as fi facut totul sa o bruiez, in frustrarea si negarea confirmarii prestatiei lamentabile de pe teren a echipei favorite, un 0-2 care putea fi – vorba ambilor antrenori, un scor mai mare.
Dar asa sunt un suporter, sau simpatizant, – unii s-ar putea simtii jigniti – care intamplator scrie pe site, si care asteapta sa vada ce anume din vorbele scapate de domnii Negoita si Anghelache se vor materializa si in cat timp, pentru ca sunt satul de mediocritate, si mi-e scarba de impotenta de a juca fotbal a unora, impotenta substituita cu mutilarea adversarului.
Lipsa de respect, atat a unuia ca Stratila, cat si a unuia ca Latovlevici – pentru adversar, care isi castiga si el o paine din aceasta activitate m-a facut sa inchid tv-ul si sa imi caut altceva de lucru pana a doua zi, cand am ales sa ii condamn si pe ei si pe altii care au jucat altceva decat fotbal.
Asteptam cei 30 de jucatori, si speram sa nu plece cei care au jucat cate ceva pentru club, anul asta, nume cum ar fi Balgradean, Nica, Luchin, Boubacar, Matei, Curtean, Alexe … jucatori carora le multumesc pe aceasta cale, pentru zvacnirile lor personale, zvacniri care au mai dat impresia ca Dinamo nu e in moarte clinica.
Insa, din pacate, Dinamo, a recidivat si a intrat din nou in coma, la Bistrita, fiind evident ca situatia se inrautateste. Singura consolare e ca avem niste medici, care par dotati si priceputi – conducerea, insa noi, suporterii, nu prea mai avem rabdarea sa reactionam bine, la indemnurile la calm facute de acesti doi “doctori”.
