Incepem meciul timorati, ne revenim printr-un Sanmartean care ne conduce si ne trage dupa el, uitand si el si noi ca si-a ratat cariera din cauza caracterului sau introvertit si fragil si presarat ici si colo cu ceva accidentari.
Insa degeaba, cu un Maxim jucat la nationala de barbugiu pe dreapta si de analfabetii de la VFB pe stanga …
Nu e de mirare ca dupa o 65 de minute de joc cand intra mega talentatul Tanase ( 0 clase ) si murim anemic.
Imnul celor de la Iris e aproape ok – e o amprenta de suporter de fotoliu in versuri dar ar fi bine sa nu uitam ca imnul acesta este o noua dovada, daca mai era nevoie, ca fotbalul e o afacere, e o melodie care vrea sa vanda exact ca orice fond sonor muzical la cea mai banala reclama de pe tv, de exemplu.
In linii mari, mie imnul celor de la Iris imi place, dar asta si pentru ca inainte de al asculta ma tot gandeam : “Doamne, la ce moment penibil ma supui acum!?”
N-o sa vorbesc prea mult despre meci, sunt sigur ca multi l-ati vazut si ati tras concluziile, poate doar atat sa spun : cam multi stelisti – si prost aranjati, de acest Mecca al arabilor pe care i-a lovit adierea vanturilor barbugiste in dosul dish-dash-ah-urilor ticsite cu bani.
Cred ca e mai important sa discutam despre ce e de facut atat la nationala cat si la echipele de club, in conditiile in care jucam un fotbal incorsetati de un lacat al neputintei, si ne indreptam spre teste pe care scrie mare ESEC calauziti de sisteme de navigatie de pe vremea cand se credea ca pamantul e plat.
Se vede si la echipele de club, si la cea nationala ca nu mai avem jucatori exponentiali, si daca sunt, nu sunt constanti.
Sau ne mintim si dam vina doar pe barbugiu ? – Pe cine putea el convoca ? Ce mari nume romanesti mai rasuna pe terenurile in Europa ?
Orice in viata asta de plateste – de la cei care vor sa faca avere pe spatele altora, la cei care aduc in nestiinta jucatori straini, in locul promovarii tinerilor. Asa se face ca nu apar nume din urma care sa rivalizeze cu ce promitea a fi Mutu odata.Stiu ca nu pare a fi cel mai bun exemplu dar incerc sa subliniez inca odata cat de mult am cazut si cat de grava e situatia azi.
E o intrebare si doua cazuri la care se aplica : DE UNDE INCEPEM SA ADUCEM PE DRUMUL CEL BUN LUCRURILE ?
Primul caz a fost expus mai sus,
al doilea insa are de-aface cu gibonii, nu aia politici ci niste maimute in geci albastru ciel, in speta, unii ca acestia

care alaturi de jindari (aia din fundal), au sarit calul si au dat in stanga si in dreapta cand ai nostrii au scapat o urare despre rivalii nationalei.
Una e sa faci ordine, alta e sa bati tot ce sta in cale, femeie, oameni in varsta pana ii nenorocesti, basca le mai dai si cu gaze. Ce mai, “barbati” adevarati !
In fine – cam tot in tara asta functioneaza la limita : fotbal (limita de avarie), ordine (limita legii), politica (limita mai multor limite) insa intrebarea de mai de sus se cere pusa fiecaruia dintre noi :
DE UNDE INCEPEM SA ADUCEM PE DRUMUL CEL BUN LUCRURILE ?






































