Acasă Ştirea zilei Viata de Caine!…

Viata de Caine!…

150
0

Ce onoare! Ce dar de la Dumnezeu! Ce viata!…
E pauza competitionala, sunt departe de Dinamo, motiv de reflexie a timpului scurs si dedicat echipei asteia care m-a facut sa simt frumos, sa iubesc intr-un fel pe care cu greu l-as putea descrie in cuvinte… E suficient insa sa vezi nerabdarea si disperarea care ma coplesesc cu zile-ntregi inaintea oricarei partide la care urmeaza sa merg pentru a-mi vedea baietii, pentru a fi in peluza si a canta alaturi de cei mai frumosi oameni pe care i-am cunoscut intr-o viata! Acolo unde, asa cum imi place mie sa spun, e Cel mai frumos loc de pe pamant! Mai trebuie sa ma vezi cum, invingator sau infrant, dar mandru ca am fost acolo, pe drumul de intoarcere acasa, inca fredonez scandari de peluza, asa si-a doua zi, si a treia… Asta nu-i boala, nu se diagnosticheaza…, e dragoste adevarata!!! 
Probabil ca-i o poveste obisnuita, ordinara pentru multi dintre dinamovisti, insa nu-i deloc una derizorie! Este povestea cea mai frumoasa pe care-o poti spune unui copil! Sunt Caine de cand ma stiu, merg pe stadion de 33 de ani, Doamne ce-au trecut anii, viata!… Ca un fum de torte… Mi-amintesc ca aveam 14 ani…, era 3 nov. ’81, cand un coleg de-al sorei mele, Nelu Chivescu recunoscator fi-i-voi vesnic, om care-a prins pe stadion meciuri colosale, victorii uriase din anii ’70, stiindu-ma Caine, mi-a zis : “ma baiete, ce dinamovist esti tu daca nu mergi pe stadion sa vezi pe Dinamo?!… Maine avem meci cu Inter Milano, vin sa te iau sa te duc la meci si nu vreau sa aud ca mai lipsesti vreodata de la datorie!”… Si-asa a fost, atunci si oricand, si-asa va fi pana la ultima suflare!
Simt un usor disconfort… Este regretul generat constientizarea ca nu sunt nemuritor, iar Dinamo este unul dintre motivele pentru care mi-as fi dorit sa traiesc macar doua vieti!
Caine pana la moarte si-n eternitate!!!