Acasă Revista presei Cât contează banii şi cât ambiţia pentru "Il Luce"?

Cât contează banii şi cât ambiţia pentru "Il Luce"?

138
0

de Cristi Scutariu, Cristian Voinea
(ProSport)
Ecuaţie cu trei necunoscute. Mircea Lucescu vrea la naţională şi la Şahtior, însă Burleanu şi Ahmetov nu agreează varianta * Instalarea lui Mircea Lucescu pe banca tehnică a echipei naţionale a României, una dintre cele mai vechi dorinţe ale suporterului român, este şi acum o variantă luată în calcul de federali. Scenariul aducerii antrenorului de la Şahtior Doneţk este în acest moment la stadiu de proiect realizabil, oferta a fost făcută, însă în calea perfectării stau amănunte teoretic rezolvabile, care au urgentă nevoie de clarificare.
Ovidiu Ioaniţoaia, directorul Gazetei Sporturilor, a obţinut de la Lucescu confirmarea intenţiei antrenorului de a veni pe banca naţionalei. “Dacă FRF se va înţelege cu preşedintele Rinat Ahmetov, iar acesta va accepta să lucrez şi la echipa naţională, aş veni cu plăcere să dau o mână de ajutor“, i-a spus antrenorul de la Şahtior prietenului său ziarist, declaraţie care surprinde perfect situaţia acestor zile.
Cele trei părţi implicate în problemă – FRF, Mircea Lucescu şi Rinat Ahmetov – se învârt în jurul subiectului, însă fiecare are propria rezolvare. Dacă antrenorul îşi doreşte colaborarea cu federaţia fără să fie nevoit să rupă contractul cu Şahtior, preşedintele Burleanu nu e încântat de varianta ca Lucescu să antreneze în paralel naţionala şi Şahtior. “Mircea ar accepta să vină şi la echipa naţională, dar să rămână şi la Şahtior. Însă nu cred că se va întâmpla asta pentru că, momentan, cei de aici îşi doresc exclusivitate“, a mărtrurisit o sursă din cadrul federaţiei pentru ProSport.
A treia parte, patronul de la Şahtior, nu ar vrea nici cel să îl lase să plece pe antrenorul cu care mai are contract până în vara lui 2015. De unde şi exprimarea folosită în declaraţia dată de Lucescu lui Ovidiu Ioaniţoaia: “Dacă acesta va accepta să lucrez şi la echipa naţională…“.
Varianta Mircea Lucescu a apărut pe masa lui Răzvan Burleanu şi după discuţia pe care preşedintele FRF a avut-o cu primii doi căpitani ai echipei naţionale. Răzvan Raţ şi Ciprian Marica s-au sfătuit cu Burleanu cu privire la numele viitorului selecţioner, lucru mărturisit chiar de către actualul fotbalist al celor de la PAOK Salonic. “Am avut o discuţie complexă, ne-am sfătuit pe larg. Sincer să vă spun, nu sunt foarte multe variantele pentru alegerea noului selecţioner“, a spus Raţ. Cei doi i-au îndreptat privirea lui Burleanu către varianta Lucescu, antrenorul care i-a promovat în fotbalul mare pe amândoi, atunci când i-a transferat de la Rapid, respectiv Dinamo direct la Şahtior.
Nu ştiu nimic despre povestea asta. Am vorbit cu el ultima dată duminică, dar nu mi-a spus nimic despre asta
Răzvan Lucescu
Contează atât de mult aspectul financiar pentru Mircea Lucescu?
Principalul argument care stă deocamdată în calea lui Lucescu spre naţională este cel financiar. Salariul foarte mare pe care antrenorul îl are în Ucraina nu poate fi acoperit nici măcar într-o mică parte de către Federaţia Română de Fotbal. Lucescu primeşte, conform ultimei renegocieri, circa 4 milioane de euro pe an doar din salariu, iar primele pentru diversele obiective îi ridică veniturile anuale la 5 milioane de euro. Chiar şi cu eforturi ieşite din comun, FRF nu îi poate asigura lui Lucescu un salariu anual mai mare de un milion de euro, iar Răzvan Burleanu nu vrea să streseze financiar o federaţie care are probleme cu banii ca să aducă un selecţioner pentru o campanie în care calificarea pare uşor de obţinut.
De ce nu trebuie eliminată discuţia despre bani doar pentru că “oricum Lucescu are o avere considerabilă şi nu îl mai interesează salariul”? Pentru a înţelege mai uşor cât de mult contează aspectul financiar pentru oamenii ajunşi la un nivel înalt este relevantă o discuţie purtată în 2013, la DigiSport, între Ilie Dumitrescu şi moderatorul Andrei Niculescu. Moderatorul, nedumerit atunci de ce Mario Gotze acceptă plecarea de la Dortmund la rivala Bayern pentru doar 2 milioane de euro în plus faţă de salariul de 5 milioane pe care îl avea, a primit lămuriri de la fostul analist. “Andrei, nu ai cum să înţelegi! Când ai bani mulţi, vrei şi mai mulţi“, i-a replicat Ilie Dumitrescu.
Soluţia lui Lucescu nu este una viabilă, conform oamenilor de fotbal
Rezolvarea depinde, astfel, de foarte mulţi factori. Vor accepta Ahmetov şi Burleanu să beneficieze în paralel de abilităţile lui Lucescu doar pentru că asta este dorinţa antrenorului? Greu de crezut, atâta timp cât nici unul dintre cei doi “şefi” nu consideră că ar avea ceva de câştigat de pe urma unei astfel de situaţii. Va veni Mircea Lucescu pe banca naţionalei doar pentru palmares, fără a mai ţine cont de aspectul financiar? Greu de spus, orgoliul tehnicianului este uriaş, îşi doreşte enorm să-şi încheie cariera aşa cum a început-o, pe banca naţionalei, şi intrarea definitivă în istoria fotbalului românesc. Lucescu depinde însă de Ahmetov nu numai din cauza contractului, dar şi afectiv. Patronul de la Şahtior i-a fost alături în momente dificile, când a fost operat pe inimă şi apoi când a suferit teribilul accident de tramvai în urma căruia s-a ales cu organe rupte. Magnatul ucrainean a intervenit la un moment dat pentru a-i potoli pe fraţii Becali atunci când cei doi ajunseseră să-l ameninţe public pe Mircea Lucescu. Antrenorul român n-a uitat acest sprijin necondiţionat şi rămâne recunoscător. Dacă Ahmetov îi va cere să rămână, aşa va face.
Chiar şi aşa, oamenii din fotbal cred că nu este oportună venirea la echipa naţională a unui antrenor care să lucreze, în paralel, la o echipă de club. “Eu cred că un selecţioner trebuie să fie doar selecţioner, nu şi antrenor de club“, a spus Marius Lăcătuş pentru ProSport. “O astfel de metodă era viabilă acum mulţi ani, nu cred că se mai poate şi în prezent“, opinează Gabi Balint, susţinut şi de Anghel Iordănescu: “Este o diferenţă uriaşă între a fi antrenor la un club şi selecţioner la echipa naţională“.

 
4 momente în care Mircea Lucescu ar fi fost dispus să revină la naţională. Unde se află acum cei care au blocat întoarcerea lui Il Luce
de Matei Udrea
Încercarea lui Răzvan Burleanu de a-l readuce pe Mircea Lucescu la naţională după 28 de ani de la demiterea sa de către familia dictatorului Ceauşescu reprezintă cea de-a cincea tentativă de acest fel din ultimii 16 ani.
Mircea Lucescu a fost permanent, începând din 1998, un soi de marotă a fotbalului românesc. A reprezentat deopotrivă un deziderat declarat şi o spaimă vecină cu moartea pentru Mircea Sandu, fostul preşedinte al FRF, precum şi un motiv de insomnii pentru clanul Becali, cel care a tras sforile fotbalului românesc până de curând.
Constrâns de evidenţa rezultatelor pe care Lucescu senior le obţine permanent şi de valoarea sa mereu reconfirmată la nivel mondial, Mircea Sandu, fostul şef al FRF, n-a îndrăznit niciodată să explice public de ce nu vrea acest antrenor incomod în federaţie. Din acest motiv, începând din 1998, din momentul plecării lui Iordănescu de pe banca tricolorilor, a avut loc permanent un adevărat balet în care viclenia, brutalitatea şi ipocrizia au fost folosite când alternativ, când împreună pentru a-l ţine departe de Lucescu de banca tricolorilor.
Între timp, lucrurile s-au schimbat radical. Cei care l-au considerat un inamic personal sau o ameninţare pentru afacerile lor cu fotbalişti nu mai sunt acum la putere. Mircea Sandu nu mai e preşedinte al FRF, în timp ce fraţii Becali sunt la închisoare, condamnaţi pentru fraudarea bugetului de stat, spălare de bani şi evaziune fiscală. În acelaşi timp, însă, şi peste Mircea Lucescu au trecut anii, chiar dacă orgoliul şi setea de performanţe au rămas intacte.
ProSport vă prezintă povestea celor patru momente când Mircea Lucescu a fost dispus să revină la naţională şi circumstanţele în care, de fiecare dată, păpuşarii fotbalului românesc l-au blocat.
1998. Adus de urgenţă cu avionul de la Istanbul de Becali, Hagi îl atacă pe Lucescu. Antrenorul renunţă la ideea de a veni la naţională
În primăvara lui 1998, înaintea ultimului turneu final de Mondiale la care a participat România, selecţionerul Anghel Iordănescu a anunţat că nu-şi mai prelungeşte contractul cu FRF. S-a creat o mare vâlvă în fotbalul românesc, iar pe masa lui Mircea Sandu a ajuns, până la urmă, o listă cu patru candidaţi: Mircea Lucescu, Laszlo Bölöni, Ţiţi Dumitriu şi Victor Piţurcă. Valoarea, rezultatele şi susţinerea opiniei publice mergeau către primul. Lucescu era cel mai galonat şi experimentat dintre toţi şi, de asemenea, singurul care antrenase în constant în Serie A, pe atunci cel mai important campionat de fotbal al lumii. Fraţii Ioan şi Victor Becali, cei care controlau din umbră fotbalul, optaseră însă pentru Victor Piţurcă, bun prieten de-al lor şi om de încredere pe care-l puseseră deja antrenor la naţionala de tineret. Mircea Sandu, preşedintele FRF, nu era nici el deloc încântat de iminenta sosire a lui Lucescu, însă nu îndrăznea să se opună public.
Soluţia a venit la mijlocul lunii februarie, când Lucescu a povestit în presă despre cum trupa din Ghencea era favorizată făţiş la intervenţiile familiei Ceauşescu înainte de 1989. Ioan Becali a închiriat un avion şi l-a adus special de la Istanbul pe prietenul său, Gică Hagi, convocând luni, 16 februarie 1998, la restaurantul „Pescăruş“ din Herăstrău, peste 50 de ziarişti. Într-o conferinţă de presă halucinantă, “Regele” – în acel moment şi căpitanul tricolorilor – l-a făcut albie de porci pe Lucescu, acuzând printre altele că “blaturile le-au făcut nea Mircea şi ai lui“. A doua zi după acest gest, Mircea Sandu i-a trimis lui Lucescu întrebarea dacă vrea să candideze pentru preluarea naţionalei. Antrenorul a descifrat corect mesajul şi, la foarte scurt timp, a anunţat că nu mai doreşte să fie selecţioner deoarece simte că nu e dorit acolo. Hagi s-a liniştit brusc, Becali şi Sandu – la fel.
Joi, 26 februarie 1998, într-o parodie de vot petrecută la Comitetul Executiv al FRF, Victor Piţurcă a obţinut 50% din sufragii: 8 voturi. Alte 5 a primit Ţiţi Dumitriu, iar 3 – Loţi Boloni. Zarurile fuseseră aruncate.
2000. Selecţioner pentru 12 ore
Mandatul lui Piţurcă a fost de scurtă durată la naţională, deşi calificase echipa la Euro 2000. La fel cum a fost numit, tot aşa a fost şi destituit antrenorul. La scurt timp după o ceartă violentă cu fraţii-protectori, în toamna lui 1999, Piţurcă a intrat în conflict şi cu Hagi şi Gică Popescu pe tema primelor de calificare. Cei doi i-au comunicat lui Sandu că are de ales între ei şi Piţurcă. Preşedintele FRF l-a destituit pe antrenor.
S-a pus din nou problema ca Mircea Lucescu să fie adus selecţioner. Tehnicianul îşi dăduse deja acordul, părţile s-au înţeles. Seara, când federalii au plecat de la FRF, Mircea Lucescu era noul selecţioner al României. Dimineaţa, însă, surpriză! La federaţie a fost chemat Emeric Ienei! Acesta a fost numit interimar, până după turneul final al Europenelor din 2000. Cheia trebuia căutată, din nou, în culisele sferelor de putere ale fotbalului românesc: păpuşarii nu-şi dăduseră acordul pentru opţiunea lui Mircea Sandu.
2004. Lucescu: „Aş fi onorat să revin la naţională“. Sandu: „A refuzat oferta“
Un moment de-a dreptul hilar s-a petrecut în toamna lui 2004. România dăduse un rateu imens în preliminariile pentru Mondialul din 2006, remizând la Erevan, 1-1, cu Armenia. Selecţionerul Anghel Iordănescu, lipsit şi de susţinerea PSD-ului care pierdea alegerile prezidenţiale, renunţa pentru a doua oară la naţională, după 1998. Din nou, numele lui Mircea Lucescu a fost adus în discuţie de opinia publică şi de presă. Contactat de ziarişti, Il Luce menţiona: “Aş fi onorat să revin la naţională“. Aproape în acelaşi timp, Mircea Sandu declara că Lucescu “a refuzat oferta“.
FRF îl înscăuna, pentru a doua oară, pe Victor Piţurcă, antrenorul care, între timp, se împăcase cu fraţii Ioan şi Victor Becali…
2009. Prima ofertă reală. Ahmetov s-a opus
În urmă cu cinci ani, după ce Piţurcă a fost demis din nou, de data aceasta din cauza rezultatelor slabe, s-a pus pentru prima oară serios problema venirii lui Mircea Lucescu la naţională. Fotbalul românesc era deja într-o criză teribilă, jucătorii de valoare se împuţinaseră, naţionala începuse lamentabil campania de calificare la Mondialele din 2010. Speriat, Mircea Sandu a dat semne că ar vrea cu adevărat să lase orgoliul la o parte şi l-a căutat pe Lucescu senior. Acesta a acceptat în principiu, exact ca şi acum, dar i-a cerut acordul lui Rinat Ahmetov, patronul său de la Şahtior Doneţk. Termenii discuţiei erau aceiaşi ca şi cei de acum: Lucescu urma să antreneze în paralel naţionala şi Şahtior până îşi încheia contractul cu ucrainenii. Ahmetov a spus însă un “Niet” categoric. Legat printr-un contract foarte bănos de formaţia din Doneţk şi obligat moral faţă de magnatul ucrainean, Lucescu senior a declinat oferta, indicându-l însă, în schimb, pe fiul său ca posibil selecţioner. Mircea Sandu i-a urmat sfatul.